ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 95 (Ian  2017)
 
 EDITORIAL
IOHANNIS CEL ŞTERS ŞI SOCIAL-DEMOCRAŢIA
Pe 11 decembrie 2016, cei 40% dintre români care s-au prezentat la vot, au ales cu majoritate substanţială, social-democraţia. S-a scris şi o să se mai scrie vreme îndelungată despre profilul alegătorului pasionat de stânga politică, însă dincolo de orice aparenţă, la aceste ultime alegeri şi chiar dacă ai fi vrut să ştampilezi altceva, tot nu ai fi avut ce. Despre PNL s-a spus în fel şi chip, iar dacă mai era o dată nevoie s-a demonstrat că a intrat – ca şi astă-vară – la fel de nepregătit în campanie, doar cu dorinţa unei vendete personale a liderilor săi, ura viscerală faţă de PSD. Cu astfel de argumente s-a văzut clar să nu ai nicio şansă de izbândă.
A plecat „isteaţa” de Gorghiu şi a venit – chiar şi pentru interimat – „deşteapta” de Turcan. S-a dus o blondă şi a venit alta. Nimic din ideile liberale, nimic din atitudinea verticalităţii trecutului acestui partid istoric, nu se mai vede la orizont. Pentru majoritatea celor ce-l compun nu e decât fasonul de a fi membru de partid şi dorinţa – deloc voalată – de a accede în funcţii cât mai înalte.
 INTERVIU
BRĂILENI ÎN LUMEA ÎNTREAGĂ - DESPRE EMIGRARE, REALIZARE ȘI DORUL DE CASĂ.
INTERVIU CU MIHAELA (DINUȚ) TE WINKEL
Mihaela (Dinuț) te Winkel este o brăileacă, care a trecut printr-o suită de evenimente, ce s-au declanșat dinainte de 1989, schimbându-i cursul vieții. Este o tânără care, născută pe pământ brăilean, a arătat încă din copilărie iubire față de oameni și preocupare pentru viitor. Abia începuse liceul când, a plecat din Brăila și din România, ajungând în Statele Unite ale Americii. Drumul urmat de ea este o dovadă a modului în care viața rezervă oamenilor trasee surprinzătoare: traversând un regim comunist, se desprinde de-o țară, căutând împreună cu familia, o nouă viață, în care demnitatea umană să primeze. Ajunsă pe pământ străin, trăiește experiența emigrantului. Se formează și se desăvârșește ca om, se construiește ca profesionist și mai ales, ține vie dragostea pentru România și pentru Brăila.
Am cunoscut-o cu 2-3 ani înainte de plecarea din țară, dar a lăsat o impresie extraordinar de puternică, reușind să construiască o prietenie solidă. Mi-o amintesc prietenoasă, dezinvoltă, dornică de cunoaștere. Poeziile pe care le scria și pe care mi le împărtășea colorau viața. Acolo unde a ajuns a depus eforturi pentru a deveni o valoare și noi, brăilenii, trebuie să știm că există oameni care ne reprezintă cu cinste. Și-a contruit o carieră în medicină (cardiologie) și face parte dintr-o echipă de cercetare din cadrul Cedars Sinai Medical Center, Heart Institute din Los Angeles, California.
 CĂRŢILE ZEIT
CUM SCĂPĂM DE DNA, DE MIHAI DINU, EDITURA ZEIT, BRĂILA 2016
Când maestrul şi prietenul meu, Mihai Andrei Dinu, mi-a solicitat în timp ce, între două dosare, beam pe fugă o cafea din nelipsitul pahar din plastic pe holurile Tribunalului Bucureşti, să scriu câteva rânduri pentru cartea ce urma să apară sub titlul Cum scăpăm de DNA? am rămas înţepenit.
Şi nu numai de spate.
M-am uitat apoi suspicios, încet, în stânga şi apoi în dreapta, pe sus, pe la camerele de filmat ce împânzesc şi Tribunalul Bucureşti şi i-am spus şoptit, din vârful buzelor: cum să apar eu între coperţile unei asemenea cărţi care tinde să "lovească" în cea mai serioasă instituţie din România (fireşte, după Biserică)?
Apoi maestrul, cu stilul sau inconfundabil de calm, m-a liniştit spunându-mi că este vorba despre o carte cu 27 pamflete, care abordează diverse tematici de actualitate din domeniul juridic.
M-am liniştit dintr-o dată.
 REVERENŢE CRITICE...
CUM SCĂPĂM DE DNA, DE MIHAI DINU
Volumul „Cum scăpăm de DNA” - pamflete, semnat de Mihai Dinu, publicat la Editura ZEIT, Brăila, 2016, cuprinde în cele 70 de pagini un număr de 27 de titluri, însoţite de caricaturi semnate de arhitect Sergiu Fărcăşanu şi o “Prefaţă sau cuvânt înainte sau postfaţă, cum doriţi să o intitulaţi, că de încadrat juridic se vor ocupa alţii” (pag.5), cum, sub pseudonimul Cezar Bivolaru, îşi autointitulează părerea sa de cititor un coleg al autorului. Alături de avocatul Dorel Ene, cel care se întreabă: “Cine ar fi crezut că cineva poate glumi pe tema DNA sau despre DNA?... Nimeni, în opinia mea…” (pag. 7).
Ambii sunt copărtaşi la părerea că această carte, în “subtilitatea ei mai mult sau mai puţin directă” (pag. 6) este o lucrare “de un umor incredibil, fantastic de greu de găsit în zilele noastre.” (pag. 7). Cu atât mai mult cu cât şi autorul şi cei doi comentatori fac parte din sistemul juridic, pe care-l cunosc foarte bine!
 SPIRITUALITATE
PUTEREA VOINȚEI
Dacă cineva ți-ar adresa întrebarea: Ai curaj să trăiești? probabil că ai fi capabil să răspunzi rapid, ori, pur și simplu, te-ai bloca. Ai considera că persoana care te-a întrebat așa ceva, fie este mult prea curioasă, fie este labilă psihic, ori te pune la încercare. Indiferent de gândurile pe care le-a avut acel om în clipa respectivă, această întrebare are un profund substrat psihologic și chiar religios. De aici, se nasc tot felul de supoziții, de posibile variante și idei, care mai de care mai îndrăznețe și ciudate. Teorii ale esenței existenței și ale rostului omului în lume sunt foarte multe. Pe măsură ce te informezi, parcă totul devine și mai complicat, iar răspunsurile găsite nu satisfac mai deloc spiritul. Omul își caută, în primul rând, sinele, încearcă să îl înțeleagă și abia apoi tinde să aprofundeze problemele existențiale. Toate întrebările ce au ca subiect viața și moartea converg către alte interogații și către altele, la infinit. Nimeni nu este pe deplin lămurit în aceste privințe, chiar dacă unii oameni susțin că dețin toate răspunsurile. Până la urmă, atât viața, cât și ieșirea din planul terestru sunt chestiuni personale și țin strict de intimitatea fiecăruia dintre noi. Cu toate teoriile existente și experiențele unora și ale altora, misterul trecerii dincolo nu a fost elucidat. Chiar dacă multe viziuni par să se îndrepte spre același sens, rămân însă multe necunoscute pentru noi, cei însetați de cunoaștere. Probabil că unicul adevăr nu poate fi văzut decât de ochii celor care se află la granița dintre cele două stări. Curiozitatea noastră nu are margini, și nu dispare nicicând. Va trebui să avem răbdare până când ne vom confrunta singuri cu marele răspuns. Clipa aceea unică rămâne doar în amintirea celui în cauză, ca un moment personal, o relație a sa cu infinitul și cu divinitatea.
 ÎNVĂŢĂMÂNT
SIMULĂRI PE CALCULATOR UTILIZATE PENTRU INSTRUIRE
Tehnologiile utilizate în predare/învăţare/evaluare au evoluat de-a lungul timpului, în special în ultimii 20 de ani. Utilizarea în domeniul educaţional a tehnologiilor informatice a dat naştere unui tip de instruire cunoscut sub denumirea de e-Learning, acesta având drept scop îmbunătăţirea performanţelor indivizilor şi organizaţiilor.
Se deosebesc următoarele tipuri de e-Learning: învăţarea bazată pe calculator (CBL, Computer-based Learning), care se referă la utilizarea calculatorului în sala de clasă, acesta fiind văzut ca o componentă cheie a mediului educaţional; pregătirea bazată pe calculator (Computer-based training), în care cei instruiţi învaţă prin parcurgerea unor programe speciale de pregătire pe calculator, în funcţie de domeniul lor ocupaţional (tipul acesta este specific companiilor şi instituţiilor – publice sau private – care oferă angajaţilor şi persoanelor active programe de calificare şi reconversie profesională); învăţarea colaborativă susţinută de calculator (Computer-supported collaborative learning), destinat îmbunătăţirii predării şi învăţării cu ajutorul noilor tehnologii Web: wiki-uri, bloguri, microbloguri, reţele sociale, sisteme de bookmarking, fluxuri RSS şi Atom, podcast-uri (majoritatea acestor tehnologii sunt reprezentative pentru ceea ce se cunoaşte astăzi ca Web 2.0).
 REPERE...
CU BIBLIA LA ÎNDEMÂNĂ, VOM FI ORICÂND PE CALEA BUNĂ!
Importanța Sfintelor Scripturi (Scripturile ebraice sau Vechiul Testament și Scripturile grecești sau Noul Testament) în cultura omenirii, mai exact în faza edificării atotomenescului care aude chemarea divinului, rezultă atât din rolul decisiv pe care l-au avut în formarea moral-spirituală  a unor mari artiști și erudiți (de pildă, William Faulkner, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1949, mărturisește că Biblia și romanul Don Quijote au fost cărțile sale de căpătâi), cât și din formidabile cifre de felul următor: Biblia este de departe cartea cea mai tipărită din lume (potrivit ediției din 1988 a lui Guiness Book of World Records, între anii 1815-1975 a fost tipărită în aproximativ 2,5 miliarde exemplare) și cea mai tradusă din toate timpurile (peste 1800 de limbi și dialecte), astfel că – ne informează Societatea Biblică Americană – „ea este în prezent accesibilă populației globului în proporție de peste 98%”.
 ATELIER
DORINŢELE  NE VOR  AJUNGE DIN URMĂ
Între sprâncenele tale curge înserarea
ca o mierlă cu zborul razant
spre strugurele gurii.

Vor ieşi căprioarele în poieni la izvoare,
pădurile vor foşni-n auz fermecat
frunze de lună argintii.

Dorinţele ne vor ajunge din urmă,
păsări cu întoarcerea la cuiburi
liniştite şi prevăzătoare.

Albite pietrele-n zori de lumină
oferă soarelui o aură de floare
cu petale de raze.

Prin pânza dimineţii strecurată
apa trece prin vâltori înspumate
într-un arc peste sprâncenele zilei,
crini nostalgici lăcrimează.

 ATITUDINI
PROMISIUNILE ELECTORALE SAU LUNGUL DRUM DE LA DORINȚĂ LA PUTINȚĂ
Fără promisiuni, campania electorală ar fi un nonsens de felul nunții fără lăutari. Iată de ce se promite pe rupte, cele mai multe promisiuni fiind atât de substanțial mincinoase, încât nici măcar catindații plăsmuitori și îndrugători nu cred în înfăptuirea lor. Cu toate astea campania merge mai departe cu dezvăluiri și acuzații șocante (că, de, așa este democratic: alb și negru inversate,/scopul după cum socoate), cu un bombardament din ce în ce mai intens din partea ofertanților și cu scene de un penibil desăvârșit, astfel că în final câștigă taman aceia care au pus cel mai zdravăn umărul la crucificarea României.
Bunăoară, alegerile șparlamentare din 11 decembrie au fost câștigate cu un scor zdrobitor (aproape 50%) de către PSD, un partid care n-a pierdut alegerile chiar și atunci când, prin alianțele înjghebate, era trimis în opoziție. Ca și cum nu el, preaproteicul partid în formă și identitate, ar fi fost  cel mai mult timp la guvernare în 27 de ani de postdecembrism, încât țara s-a ales cu întreaga economie pe butuci și o datorie externă de circa 100 miliarde dolari, iar poporul (Tudor Vladimirescu spunea în anul 1821: „Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor!”) s-a văzut adus la sapă de lemn și cârmuit de ciocoi, o tagmă de jăpcași și trădători mult mai detestabilă ca fanarioții, fie și pentru faptul că ăia, în marea lor majoritate, erau străini de neamul românesc și nici pe departe atât de bine organizați!
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii