EDITORIAL

Într-o ţară în care există doar vânători şi victime, ar fi fost nedemn să nu-şi facă veacul manipularea. Şi cum este cel mai simplu să controlezi din umbră dorinţele vulnerabile ale bieţilor oameni îngropaţi în datorii, stresaţi de grija zilei de mâine şi de faptul că îşi vor pierde slujbele, decât cu ajutorul televiziunii? Clasa muncitoare este încă naivă să creadă că aceia care sunt aleşi să le îndrepte paşii către o viaţă normală sunt cu adevărat interesaţi să şi facă aşa ceva. Din subterane, pândesc minţile perverse, care seamănă îndoială şi zâzanie în rândul celor necăjiţi. Iar unele emisiuni TV nu sunt altceva decât variantele moderne ale spectacolelor oferite de romani poporului pe care voia să-l ţină în frâu doar cu pâine şi circ. Continuare....

........................................................................................................................................................................................................................

INTERVIU

DIALOGURI PRIVILEGIATE: ALEXANDRU FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Vă rog, mai întâi, stimate domnule Alexandru Florin Ţene, să vă prezentaţi. Cine trebuie să fiţi pentru cititorii revistei noastre?

Specialiştii spun că sănătatea omului este reflectată în ceea ce mănâncă, bea şi... fumează. La cele spuse mai sus mai adaug că această creatură dotată cu inteligenţă şi limbaj trebuie să aibă grijă, pe deasupra, şi de sănătatea şi hrana spirituală. Lucru mai puţin reflectat în societatea noastră. Eu sunt ceea ce spunea Nicolae Iorga în Cugetări, acel: Învăţat care se învaţă necontenit pe dânsul şi învaţă necontenit pe alţii. Sunt produsul şcolii drăgăşenene şi al facultăţilor din Baia Mare şi Târgu Mureş. Sunt cel care în 1959 urcam timid scările spre redacţia revistei Tribuna din Cluj cu un caiet de poezii sub braţ pe care l-am predat poetului Negoiţă Irimie. Nu după mult timp mi-am văzut poeziile publicate în această prestigioasă revistă, înainte de debutul lui Ioan Alexandru şi Nichita Stănescu. Continuare...

CĂRŢILE ZEIT

ANOTIMPUL VISĂRII, DE DUMITRU BARĂU, EDITURA ZEIT, BRĂILA, 2009

Dumitru Barău e ataşat de frumuseţea poetică a literaturii, poate pentru că doar în acest fel îşi exprimă cât mai profund emoţiile variate, frânturi ale vieţii de până acum, libertatea de gândire, ca om de litere care şi-a îndreptat destinul către meleagul fanteziei.

Volumul este intitulat Anotimpul visării, deşi poetul îşi împarte creaţia între mai multe domenii ale sufletului, cum ar fi: iubirea, natura, credinţa, meditaţia, încercând să aducă în lumină întrebări, frământări şi, de ce nu, răspunsuri, mai ales că această carte este una de început, la vârsta la care omul devine înţelept, cugetând cu atenţie la toate minunile interioare ale fiinţei umane. Cartea este prefaţată de publicistul Dumitru Anghel, remarcând puterea de introspecţie a poetului, precum şi dorinţa de a reda splendoarea unui suflet sensibil la orice atingere a lumii. Continuare...

REVERENŢE CRITICE

VEŞNICIA CU PATENT, DE VASILE DATCU

Volumul de proză Veşnicia cu patent, Editura Vremea, Bucureşti, 2005, roman ultramodern românesc, cum îl subintitulează scriitorul Vasile Datcu, în nota persiflant-dominată a întregii scriituri, adună 30 de eseuri, variaţiuni rococo în contrapunct ideatic satiric la celebra aserţiune a poetului-filosof: veşnicia s-a născut la sat. Argumentul insinuant şi convingător apare de pe copertă, de la metafora patent, ilustrativă pentru apetenţa profesională a inginerului şi a brevetelor sale de invenţii şi inovaţii din domeniul construcţiilor de nave, care se dovedeşte la fel de... inventiv şi în sfera creaţiei literare prin colaborări la publicaţiile Dunărea, Porto-Franco, Flacăra, Luceafărul, cu debut publicistic în poezie, în 1985, urmat de cel editorial, un an mai târziu, într-o antologie de grup, cu povestirea Caseta. Vasile Datcu bate la porţile consacrării literare după încercări de lirică (Premiul de poezie al revistei Flacăra) şi de dramaturgie (Moartea albă, piesă de teatru, nepublicată), odată cu proza de-o diversitate derutantă: Singurătatea în tranzit, călătorii, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1991; Timpul şi cultura europeană. Timpul etern, eseu, Editura Eminescu, Bucureşti, 2000; Paznic la uşa nopţilor, proză scurtă, la aceeaşi editură, în 2002. Continuare...

NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTORICĂ A OMULUI

Cu toate întorsăturile şi meandrele ei, gândirea lui Hediegger a căutat sensul existenţei omului. Încă de la apariţia cărţii sale principale, în anul 1927, Sein und Zeit şi până la ultimele sale scrieri, el şi-a dezvoltat excursul sondând sensul existenţei. Aceasta printr-o perpetuă căutare şi perseverenţă pentru receptarea apelului Fiinţei. Filozoful de la Freiburg a dorit să reediteze o încercare mai veche în filozofia omenirii de a înţelege o esenţă abstractă, anistorică a omului. În acest sens îl ia ca martor pe poetul romantic Holderlin, iubitori amândoi ai filoSofiei greceşti, astfel îşi exprimă Heidegger nostalgia după ancestralitatea armoniei fiinţei umane cu pulsaţiile cosmice, a unei osmoze între existenţă şi logos. El exprimă, printre altele, anxietatea omului într-o lume a noilor dimensiuni satanice (Martin Heidegger, The Question of Being, text dedicat lui Ernst Junger, ediţie bilingvă, New York, 1958, p. 10). Gândirea presocraticilor, Heraclit şi Parmenide, au fost predecesorii poziţiei, în acest sens, al lui Heidegger. Continuare...

CETĂŢENI AI SPIRITULUI UNIVERSAL, DE LUCREŢIA BERZINTU

A apărut, zilele astea, o carte de autentic interes, Cetăţeni ai spiritului universal, datorată unei ziariste române cu un destin aparte. Plecată din Iaşii Moldovei, ea a decis să trăiască în Israel, unde, în pofida a numeroase neînţelegeri şi chiar greutăţi, continuă, cu o obstinaţie nobilă, să slujească, asemenea unei consacrate vestale a scrisului, limba română şi idealurile de conlucrare şi solidaritate universală. După cum subliniază o serie de confraţi, această carte poartă o semnătură de seriozitate şi probitate profesională: Lucreţia Berzinţu. Autoarea cărţii, destul de puţin cunoscută în ţară, deşi este prezentă adesea în publicaţii, mai ales on line de pe mapamond, îşi dovedeşte şi prin această recentă apariţie editorială, un talent indiscutabil, dar mai ales – lucru destul de rar în rândurile condeierilor de limbă română - principii morale curate – dar şi un bun fler profesional! Spre deosebire de cvasimajoritatea ziariştilor din România, Lucreţia Berzintu nu este un cititor de prompter sau suport de microfon, ci un interlocutor extrem de plăcut, cu un larg orizont cultural, capabilă să confere discuţiei un nivel elevat, interesant, bogat în referinţe cu certă valoare documentară. Continuare...

SPIRITUALITATE

ÎNTRE MISTICISM ŞI PARANORMAL

Mulţi dintre noi am pierdut coordonatele unei vieţi autentice, condusă discret de o forţă divină către un ideal de frumuseţe şi strălucire interioară. Rătăcim dezorientaţi prin sălbăticia unei societăţi fără scrupule, uitând de necesităţile sufletului şi de calea pe care acesta o va străbate printre stele pentru a-şi primi răsplata, la finalul unei existenţe mulţumitoare, sau, dimpotrivă, dezastruoasă. Nu ştim cum şi când ne vom despărţi de trupul pe care l-am venerat mai mult sau mai puţin, dar o tristeţe enigmatică ne învăluie atunci când ne amintim de imensa generozitate a unor oameni care şi-au sacrificat viaţa pentru suflet şi pentru semenii lor. Lacrimile răspund rugilor fierbinţi şi-o greutate inexplicabilă cade nemiloasă peste mintea înceţoşată de griji şi frământări. Oare, ce sens dăm vieţii? Să mergem înainte, exilându-ne credinţa şi sentimentele la nevoie, sau să ne ascundem de răutatea personală şi a unora în locuri virgine? Dar ce facem cu grija zilei de mâine? Cum ne vom hrăni? Cu ce ne vom educa proprii copii? Gândurile nu ne dau deloc pace şi astfel mai amânăm penitenţa pentru încă o zi. Dar mâine poate nu vom mai face pământului umbră, ci altor constelaţii, meleaguri neştiute... Continuare...

ÎNVĂŢĂMÂNT

MAI EXISTĂ MOTIVAŢIE ÎN ACEST NOU AN ŞCOLAR?

În sistemul de predare-învăţare-evaluare auzim vorbindu-se despre metode activ-participative, despre jocuri de comunicare şi cooperare, despre cum să lucrăm diferenţiat dar şi despre integrarea calculatorului. Ştim cu toţii că elevul se află în centrul procesului educaţional dar ca semn de întrebare - mai au profesorii motivaţie în acest an?

Vi s-a întâmplat să simţiţi că uneori lipseşte parcă ceva? A devenit mersul la serviciu un automatism, prezentaţi ce scrie în programă, trec zilele pe lângă dumneavoastră şi când trageţi linie constataţi că ceva a lipsit, ceva nu a fost … dar ce? Ce nu este cum trebuie? E acel ceva pe care nu ştim cum să-l numim şi care ştim totuşi că ne-ar face să zâmbim din nou. Continuare...

INTERACŢIUNEA OM - CALCULATOR

Educabilii (i.e., elevii şi studenţii) au nevoie de instruire profesională care să corespundă cerinţelor impuse de societatea cunoaşterii şi de societatea globală informaţională. Învăţarea realizată prin intermediul calculatorului, cunoscută ca e-Learning, este practicată pe o scară din ce în ce mai extinsă, atât în cadrul învăţământului la distanţă, cât şi al celui tradiţional (faţă-în-faţă). Astfel, actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci rezultatul interacţiunii educabililor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul. Interacţiunea educabil-calculator permite diversificarea strategiilor didactice, facilitând accesul acestuia la informaţii mai ample, organizate logic şi prezentate în variate moduri. Utilizarea calculatorului vizează diverse obiective, cele mai importante fiind: (1) creşterea eficienţei activităţilor de învăţare şi (2) dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual. În continuare sunt detaliate elemente teoretice şi practice referitoare la interacţiunea om-calculator, care trebuie avute în vedere şi de care educatori în vederea proiectării şi desfăşurării eficiente a activităţii de instruire bazate pe utilizarea tehnicii de calcul. Continuare...

REPERE...

POPAS LA SECUIENI - BACĂU

Ajunsă printr-o minune la Secuieni - judeţul Bacău, am respirat cu nesaţ aerul curat al plaiului moldav şi mi-am repetat pentru a nu ştiu câta oară că pământul românesc e dar dumnezeiesc şi nu are nimeni dreptul să ni-l fure.

Am cutreierat împrejurimile pline de farmec, încercând să ţin pasul voiniceşte alături de tovarăşii mei de călătorie - Ion Batin şi Victor Obreja. Născuţi în anul 1932 în Secuieni, cei doi veri s-au şcolit pentru început la Liceul Ferdinand din Bacău pe vremea când puţini se încumetau să răzbată la şcolile cele înalte, apoi şi-au continuat studiile, absolvind facultăţi de prestigiu ale timpului trecut. Continuare...

PERPESSICIUS - SCRIITORUL ŞI CETATEA (II)

Primele încercări în versuri şi în proză datează din perioada studenţiei, anii 1912, 1913. Ele sunt adevărate căutări întreprinse de un intelectual care îşi dorea un drum propriu în câmpia largă şi nesfârşită a ideilor estetice şi literare. Însemnau începutul de drum literar ale unui tânăr uimit de frumuseţile gândului propriu, creator, faţă în faţă cu spiritualitatea naţională şi europeană.

Scânteind sub ursa mică, ghiolul de argint e-un clopot,

Care-nchide ca într-o seră, flora stelelor polare…

Sunt versuri din primul său volum, intitulat Scut şi targă, publicat în 1926, în care poetul depune mărturie despre emoţiile personale atât cele de intimitate sufletească, cât şi cele despre brutalitatea evenimentelor înregistrate personal în timpul războiului. Continuare...

ATELIER

MINUNEA TĂCUTĂ A DEVENIRII

M-ai purtat prin valea umbrei morţii,

ţinându-mă strâns de mână.

M-ai lăsat să experimentez,

durerea, frica, neputinţa.

Le simţeam în oasele mele,

în oasele lor,

le citeam în ochii mei, Continuare...

POVESTEA CELOR TREI CĂŢELUŞI

În curtea unei fabrici, improvizat coteţ,

O căţeluşă albă, pe nume Fulguleţ,

Îşi naşte-aici copiii: Gruia, Traian şi Vlad;

Trei pufuleţi de spumă, cu botul mic şi cald.

Voioşi ei se jucau mai toată ziulica,

Zburdau mult prin zăpadă şi fuga la mămica. Continuare...

ACEASTA-I ŢARA UNDE MOR COPIII...

daţi jos urgent din birje vizitiii

ce peste inimi au trecut cu roata:

aceasta-i ţara unde mor copiii –

demonii să-i înlocuiască-s gata!

ne mor copiii – păsările pleacă

nici Dumnezeu nu mai încheagă fraze:

cu mâna noastră-am plantat piatră seacă

pe unde El făcut-a nunţi de raze... Continuare...

DE CRINI PREA LACOMĂ

de crini prea lacomă - viaţa de minuni

ţi-o-ngrădeşte diavolul - cu promisiuni -

...şi vine-apoi o seară dezlânată:

îţi priveşti, palid, mâna descărnată

iar perii albi - crescuţi din coate - astupă

balada palmei: ce-i făcut - se surpă...

trist stai sub ploaia de urină-a lămpii

Morţii i-asculţi în creier vocea crampei Continuare...

GALOPEAZĂ PRIN LUME SATANA

galopează prin lume Satana-n extaz

şi bezne se-aştern peste minte şi soartă

se despică-n pământ pentru toţi câte-o poartă

se sfădesc peste oase talaz cu talaz

galopează prin lume Satana-n extaz

şi muntele - vale se face, senil

iar regii cerşesc în incendii, umil -

Dezastrul îl scuipă-ntre ochi pe Necaz! Continuare...

ROMANŢĂ MICĂ

Ploua mărunt la despărţire

Şi iarba se lipise lângă glezne să mă doară

Cu tot trecutul amurgit pe urme

Cu suflet greu căzut în seară. Continuare...

AM FOST

Am fost templu tânăr cândva

Mă umplea lumina rostuitoare -

Mă înnobila

Nu-mi ştiam mâna

Tremurătoare sub palid

Gândul frânt, rătăcind în labirint

Sub zodia tristeţii… Continuare...

NEBUNUL CREDE ÎN PĂSĂRI

Nebunul crede în păsări...

între vise şi zbor

gloria cuvintelor lui

revendică senzaţia nemiloasă

când

păsările îşi iau zborul...

nebunul Continuare...

ARHEOLOGII SCRIU O ISTORIE NECUNOSCUTĂ

Ultima vară

îndură cerul

mâl vineţiu şi pânze de păianjen

arheologii scriu o istorie necunoscută Continuare...

ÎN LIVADA LUI DUMNEZEU

În livada lui Dumnezeu

merele coapte se oglindeau

în azurul fără sfârşit

apusul ascundea rime nepotrivite,

îngerii treceau prin marea aventură

Tatăl nu i-ar fi iertat... Continuare...

CRESTE DE SPUMĂ DIN MAREA GÂNDURILOR

- fragment -

Deliciul dar şi oroarea în privinţa scorurilor la meciurile de fotbal din Campionatul Mondial din Africa de Sud, 2010, le-a făcut caracatiţa vizionară Paul dintr-un acvariu din oraşul Oberhausen, Germania.

Paul a ghicit cu precizie echipele victorioase, de la prima şi până la ultima, mâncând scoici numai din cutia ce purta steagul echipei ce urma să câştige meciul, uimind lumea fotbalistică şi milioanele de suporteri.

A stârnit iubire şi ură. L-au iubit cei în favoarea cărora a înclinat balanţa victoriei şi l-au urât cei sortiţi înfrângerii.

Paul nu a fost subiectiv nici în privinţa echipei ţării care îi este gazdă şi care îl întreţine în condiţii ideale pentru o caracatiţă. A sortit echipei Germaniei un onorabil loc trei şi chiar aşa s-a întâmplat. Continuare...

MÂINILE MAMEI

Strălucitoare imagini

Cataloage de modă

Reclame

Creme pentru mâini…

Ehehei!

mâinile mamei muncite

uscate

bătătorite

proeminente vene albastre Continuare...

ATITUDINI

TITIRCĂ INIMĂ REA ESTE DE DREAPTA, FIINDCĂ LOVEŞTE CU DREAPTA!

Este sigur că Titircă a trăit de mai multe ori, a avut nouă vieţi ca felinele. În cea anterioară a fost vampir. Din vampir s-a întrupat, în vampir se va reîncarna! Şi a râvnit la putere şi mare putere a avut. Toată viaţa lui a fost şef, numai şef peste şefi, din ce în ce mai şef până la şefus maximus. Aici, însă, s-a încurcat în hăchiţe şi năbădăi. Poruncea şi toate poruncile i se împlineau, visa şi toate visele i se împlineau, îşi dorea finanţe grase şi ciracii îl finanţau, îşi dorea campanii napoleoniene şi supuşii participau cu duiumul, aplaudau, îl alegeau doar pe el şi îi umflau bojocii de plăcere, de paradisul puterii. Continuare...

SCRISOARE LA UN PRIETEN (I)

* * * EPOCI ŞI MANIPULĂRI * * *

* * * despre Misiunea de Neam, despre nişte Protocoale, despre războaiele ciudate şi cinice ale veacurilor XX-XXI,

despre moartea lui Ceauşescu şi Crăciunul Traco-Creştin, despre Măria Sa Prostia şi despre Italia…

dar, în primul rând, despre tragedia manipulării hipnotice a Neamurilor Pământului * * *

Nu cred că avem dreptul moral, noi, care mai ştim istorie (faţă de generaţia PRO... - ...care nu mai prea ştie/nu va şti, dacă n-o ajutăm, din toata vlaga ce-o mai avem în vine... - nici ce TREBUIE să vrea, spre binele ei, dar nici istoria rostului vieţii lor...), să uităm că românii, la fel ca toate Neamurile Pământului, au/au avut/vor avea parte de URIAŞA ISTORIE A MANIPULĂRII... Continuare...

CINEMATOGRAFIA ŞI REVIZIONISMUL UNGURESC

După cum se ştie, unele cercuri politice de nostalgici revizionişti de la Budapesta au întreprins, după 1990, tot felul de acţiuni pe teritoriul României, urmărind fie declanşarea unor conflicte interetnice, asemenea celui de la Târgu Mureş, din martie 1990, fie pentru a aduce atingere demnităţii noastre naţionale: organizarea de manifestări strict legate de zilele naţionale ale Ungariei etc., ca şi cum teritoriul transilvan, unde ele se desfăşoară cu predilecţie, ar fi în continuare parte a odiosului imperiu dualist austro-ungar, ridicarea de monumente pentru o serie de criminali odioşi, care au ucis zeci de mii de români, precum şi altele. Continuare...

ALBANEZII DIN ROMÂNIA ŞI INTRUSUL LOR

Albanezii s-au bucurat întotdeauna de ospitalitate în România. România este Franţa Orientului şi a tuturor libertăţilor, scriau albanezii în urmă cu 100 de ani. România este patria de obârşie a mamei mele, şi în această ţară am întâlnit un miracol istoric: legăturile de rudenie româno-albaneză, o ţară de vis şi poezie şi mândria de a fi român. În urmă cu 160 de ani, în România albanezii au întocmit primul abecedar în limba maternă (1844). Aici au fost întemeiate primele societăţi culturale şi patriotice albaneze (de la 1884 încoace). Pe strada Lipscani a funcţionat prima tipografie albaneză (1886). În urmă cu 120 de ani, în România a apărut primul număr al săptămânalului Shqiptari - Albanezul (1888). Pentru şcolile albaneze din Albania, în perioada regală, au apărut în Bucureşti zeci de mii de exemplare de manuale şcolare şi cărţi diferite. Între anii 1887-1938, la Brăila, Bucureşti şi Constanţa, au apărut în jur de 30 de ziare şi reviste albaneze. La biserica Dintr-o Zi s-a ţinut prima liturghie albaneză (1911), iar într-o şedinţă istorică ţinută în hotelul Continental s-a hotărât ca Albania să obţină independenţa (1912). Continuare...