DEMOCRAŢIA... BULANULUI LIBER!
...În aceste zile, ale protestelor de stradă, din majoritatea marilor oraşe ale României, constatăm că nici anul care s-a năpustit peste noi, 2012, nu are semne faste – cel puţin în ceea ce priveşte „scuturarea lanţurilor”...
JANDARMII PÂNDĂU ŞI VÂNĂU CĂLARE PE SITUAŢIE
De-lungul vieţii, laşul moare de mai multe ori!
Autorul
Acum o săptămână, balabustele îmbrăcate în albastru au ocupat Piaţa Universităţii din Bucureşti, piaţă liberă de comunism şi plină de proteste, de speranţe şi de urletele înfometaţilor. Balabustele albastre sunt îmbrăcate şi înarmate ca ţestoasele ninja. Te trec fiorii, când vezi, cât de mult a evoluat costumaţia torţionarilor de la naziştii înghiţiţi de istorie şi până astăzi în anii democraţiei originale.
SCRISOARE DE
De cum am văzut ce vreme superbă se întrevede la orizontul scrisului, nici că aş mai fi avut altă idee decât cea a dansului degetelor pe tastatura neagră a laptop-ului, în care, de ochii lumii, am aşezat la loc de taină, idei, fraze, impresii... Am privit rândurile ca pe un adevărat dar, un dar preţios, special, un dar pentru suflet, pentru taina scrisului la altitudine, într-o vreme când însuşi verbul „a scrie” suferă malformaţii.
Am ieşit un pic pe afară, pe străzile staţiunii Buşteni, chiar dacă erau doar două grade cu minus... am ieşit cu bicicleta, foarte sportiv, pregătit cu căştile pe urechi şi fesul peste cap, să înfrunt liniştea din trafic... la ora zero, în miez de noapte cum se spune…
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA MARIA COGĂLNICEANU
La începutul lunii decembrie 2011, aţi primit Premiul pentru eseu al Fundaţiei Culturale ANTARES, la sediul Asociaţiei Galaţi-Brăila a Uniunii Scriitorilor din România. Acest premiu, ca şi altele asemenea prestigioase recunoaşteri ale activităţii dvs. literare, v-a fost oferit cu trimitere directă la cartea "Reîntoarceri. Semnături celebre pe documente de arhivă", apărută
Este adevărat că Fundaţia Culturală ANTARES mi-a oferit premiul pentru eseu pentru volumul menţionat de dvs., care poartă un titlu mai lung, dar cu trimiteri spre epoca interbelică, ai cărei reprezentanţi iluştri au creat aura spiritual-intelectual-artistică a zonei de sud-est, cu centrul
COMUNICAŢIA PRIN PROTOCOL LONTALK, DE RUXANDRA IOANA MUSTAŢĂ, EDITURA ZEIT, BRĂILA, 2011
Evoluţia tehnologiilor IT&C are o dinamică uluitoare, desfăşurându-se într-un ritm şi cu viteze nemaiîntâlnite în alte domenii.
Aplicarea acestor tehnologii este atât de largă încât astăzi practic nu se poate vorbi de niciun domeniu al ştiinţei în care să nu fie utilizate, plecând de la domenii precum fizica, chimia, astrofizica etc. cu aplicații în industria spaţială sau laboratoarele de cercetare fundamentală şi coborând pe scara complexității către industrie.
Toate aceste tehnologii sunt generic denumite tehnologii Lon Works şi cuprind componente hardware, software, protocoale de comunicare, interfeţe programabile etc.
Rezultate de ultimă generaţie au permis cercetătorilor realizarea unor „circuite electronice” care să imite mecanismul neuronal existent în creierul uman.
LonTalk este protocolul ce permite comunicarea între chipurile de tip Neuron. Protocolul LonTalk include specificaţii cu privire la tipurile mesajelor, respectiv mesaje de transmitere a variabilelor prin intermediul tipurilor standard de variabile de reţea, mesaje de comandă sau de control venite de la instrumentele de administrare a reţelei, sau mesaje definite de utilizatori.
FIARA IMPARĂ, DE NICOLAE GRIGORE MĂRĂŞANU 
Volumul de antologie lirică “Fiara impară”, semnată de poetul Nicolae Grigore Mărăşanu, apărut
CĂLĂTORIE SPRE INFINIT
Uneori ne amintim că suntem o scânteie de absolut, o lacrimă din Universul fără margini creat cu atât de multă fineţe, un şuvoi năvalnic ce se revarsă grăbit către asfinţit, dar nu ştim exact până unde se întinde infinitul din noi. Cugetând la ceea ce suntem cu adevărat, ne oprim oarecum nedumeriţi şi un pic mâhniţi la marginea orizontului, lăsându-ne cuprinşi de un celest acord muzical, ce răsună frânt şi aproape mut în toată Valea Plângerii, chemând la trezire spirituală, ca un bucium străbun cu glasu-i funest.
Ne întrebăm cum ar fi să străbatem spaţiile şi timpul cu un simplu gând, rememorând amintirile ce ne leagă de pământesc şi întipărindu-ne în sine imaginile fără imagini, marea neguroasă a ceea ce a fost şi va fi.
DOUĂ „POVEŞTI” DIN FIZICĂ
Se vorbeşte adesea despre descongestionarea programelor de învăţământ, adesea prea încărcate cu informaţii neesenţiale (afirmaţie parţial adevărată). Dar nu s-a vorbit niciodată de înnoirea programelor şcolare. Ştiinţa evoluează cu paşi atât de mari, încât ceea ce se predă în învăţământul românesc se depărtează de actualitate cu o viteză echivalentă. În plus, profesorul este obligat – prin natura meseriei sale – să se informeze asupra celor mai recente evoluţii din domeniul pe care îl explică elevilor săi şi să le explice acestora.
În două articole succesive voi analiza două evenimente care – după părerea mea – ar trebui prezentate elevilor de clasa a XII-a, chiar dacă unul dintre ele este în contradicţie cu primul postulat al Teoriei Relativităţii Restrânse (predată în primul capitol), iar cel de-al doilea nu are legătură cu vreunul dintre subiectele predate în clasa amintită şi, în general, cu fizica predată în învăţământul preuniversitar: posibilitatea depăşirii vitezei luminii (în numărul de faţă al revistei) şi posibilitatea găsirii bosonului Higgs (în numărul următor).
CULTURA – DIMENSIUNEA EXISTENŢIALĂ A OMULUI
Omul a fost definit în fel şi chip. Unele definiţii se dovedesc atât de năstruşnice, încât ne fac să zâmbim ori de câte ori ni le reamintim: „Omul este un biped fără pene”, „Omul este singurul animal care-şi fierbe mâncarea”, „Omul este singurul animal care se încalţă” ş.a.m.d.
Pe scurt, fiecare aspiraţie, trebuinţă sau ocupaţie a omului ne sugerează câte o definiţie a sa. Cu tot caracterul lor neesenţial şi deseori hazos, aceste definiţii îşi au sâmburele lor de adevăr, întrucât reflectă particularităţi şi însuşiri specific umane.
PESCĂRUŞII POETULUI OVIDIU
Motto: Până vei fi fericit, număra-vei amici o mulţime,
Cum se vor întuneca vremile, singur rămâi
(Publius Ovidius Naso)
Făcuse primii paşi pe nisipul ţărmului. Pontul Euxin îşi întindea valurile înspumate până la picioarele lui. Marea avea o culoare roşietic-vineţie, ca obrazul mânios al unui soldat în luptă. În zarea unde se îngemăna cu cerul, bătea în nuanţele cernite ale durerii.
Iată ce spunea CLADIU SĂFTOIU (fost consilier prezidenţialo-băsist, la Cotroceni!), în seara de 27 octombrie 2011, în emisiunea lui Mihai Gâdea, Sinteza zilei, pe la orele 22.30:
