ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 96 (Feb  2017)
 
 EDITORIAL
IARNA PROTESTELOR
Ai zice că iarna este anotimpul care-i ţine pe români în case. Nici vorbă! Week-end de week-end se adună lumea pe străzi, în marele oraşe, pentru a mărşălui. Ieşirile acestea din case nu le pot numi proteste spontane, mai degrabă plimbări cu pancarte şi strigături în şoaptă. Unii, de acasă, sau, mai ales cei din studiouri, le spun celor din stradă, manifestanţi, alţii, tot din studiouri, mai cu seamă cel al P.S.D., de pe blvd. Kiseleff, având drept secunzi, ca locotenenţi de nădejde pe cei de la Antena 3 şi România TV, le zic oamenilor ieşiţi la proteste, „iohannişti”. Păstrez decenţa şi las în ghilimele termenul, ca nu cumva, vreodată, un cârcotaş, să mă bată cu mâna pe umăr, zicându-mi că nu ştiu ce-i imparţialitatea.
 INTERVIU
GHEORGHE ISTRATE - 70
Stimate domnule Gheorghe Istrate, de curând aţi împlinit şapte decenii de viaţă şi nu mai ştiu câte de poezie. Când aţi început să scrieţi?
Aşadar, de când am început să scriu? La început, am început să scriu pe plante: era o iarbă înaltă, care-şi despica floarea; eu aveam vreo 5-6 ani, şi ea îmi arăta exact când este ora 12. Miezul zilei, să-mi car văcuţa de pe viroagă şi să mergem la masă. Planta asta există şi acum, nu mai ştiu cum o cheamă, iar colegii copilăriei mele au murit cu toţii. Atunci am început să scriu (furasem alfabetul de pe cărţile pitoreşti – abecedare – ale surorilor mele mai mari) şi literele miroseau a iarba aia de 12, când mă întorceam acasă şi puteam să umblu în trăistuţele tustrelelor mele surori. Să ştiţi că alfabetul se învaţă foarte repede. Mai greu e fluviul lui de mai târziu. La început, am scris pe post-copertele cărţilor de poveşti (obicei pe care îl am şi astăzi). În ciclul II (clasele 5-7, după dicteul sovietic), la gramatică scriam versuri cu rimă şi ritm, integrându-mă în toate diatezele verbului cerut. Tot în acei ani, 12-13, m-am surprins că pot să scriu şi altfel, o poezie emblematică despre Bărăgan – imperiul fiinţei mele nesătule. Reţin doar prima strofă care l-a uluit pe Ion Gheorghe, oaspete de o noapte la mine, la Limpeziş:
 CĂRŢILE ZEIT
FURTUNI ŞI AMĂRĂCIUNI, DE OMA STĂNESCU, EDITURA ZEIT, BRĂILA 2011
Aflată în plin elan scriitoricesc, Oma Stănescu oferă prin romanul de faţă încă o doză de profesionalism în ale artei scrisului, pe fondul unor întâmplări petrecute în urmă cu aproape un deceniu. Cartea, aşa cum o ilustrează şi titlul, defineşte drama sentimentală a unui aşa-zis cuplu, armonios îmbinată pe final cu descrierea unor amintiri din mediul rural, zona natală a autoarei. Fără termeni de dicţionar, toponimii, ori tendinţe geografice, descrierea oamenilor şi locurilor din Munţii Buzăului reflectă starea de spirit şi mai ales ochiul cu care toate acestea au fost vizualizate, o dominantă prin care cartea se desfăşoară în nuanţe de gri, cu tendinţe sepia, de aşa natură ca, raportată la structura tematică, să reliefeze tocmai acele elemente care de obicei scapă observaţiei.
Împărţit pe şase capitole: Nădejde frântă, Mereu singură, Destine contradictorii, De la ţară…, Istoria se scrie mereu şi Certuri adiacente, romanul poartă amprenta inegalabilului stil cu care Oma Stănescu şi-a obişnuit publicul, cu amplificări de stări sufleteşti numai dintr-o singură direcţie, în contrapartidă cu indiferenţa, dezinteresul şi lipsa de afecţiune paternă. Cele şase capitole sunt aparent echilibrate cantitativ, fiecare substituind decorul planului acţiunii, limitând astfel numărul de personaje simultane. Excepţie face ultimele două capitole, ample, care se pot constitui într-o carte distinctă, o mică nuvelă în care sunt povestite – cu tâlc – întâmplări din viaţa cotidiană a două femei, mamă şi fiică, în jurul cărora epicul valsează cu personaje simple, moromeţiene, vulgare prin gesturi şi exprimare.
 REVERENŢE CRITICE...
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC
"Arizona. Veri fierbinţi, cu frunţile nopţilor mângâiate de adieri pale de vânt şi lumina dimineţilor, limpede şi clară, inundând fiecare colţişor al oraşului moleşit de căldură... Într-una din aceste dimineţi strălucitoare şi calde, îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică." Ceea ce distanţează această carte de proza contemporanilor ei este o anume concreteţe a sentimentalismului romantic dar şi o radiografie a emoţiilor puse în joc, în nici un caz din încifrarea expresiei lor, ci mai degrabă din "amintirile unui timp demult trecut". Departe de-a fi un ermetic, Octavian Curpaş, este un posedat al comuncării ridicînd întîmplările unui om, "Dumitru Sinu" - în speţă, la rang de mitologie existenţială chiar şi atunci cînd "răul nu întreabă pe nimeni, atunci când vine". Autorul volumului de faţă, dă dovadă, mai mult ca oricînd, de un spirit treaz şi o judecată limpede, plină de spontaneitate, ce permite cititorului , într-un fel sau altul, o confruntare directă cu universul unei lumi delimitate, bine definite istoric şi social... "Dumitru Sinu, părăsise România în 1948. Avea să îmi povestească însă, mai târziu, despre plecarea sa din ţară. Dacă tot trebuia să vorbească despre trecut, ce altceva îi era mai aproape de suflet decât satul în care văzuse lumina zilei, într-un sfârşit de toamnă târzie, chiar de ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1926. Lui nea Mitică îi este dor de locul unde s-a născut şi a crescut: „Satul meu, grădină dulce,/ Din tine nu m-aş mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la şezătoare”."
 SPIRITUALITATE
A.D.N.-UL ȘI MÂNTUIREA
Genetic vorbind, fiecare om este ceea ce au fost înaintașii săi. El moștenește genele celor din familia sa, bune și rele. Din punct de vedere științific, individul se naște cu o amprentă genetică, care îi va determina personalitatea și evoluția somatică și psihică. Dezvoltarea persoanei, din toate punctele de vedere va însemna desăvârșirea sa. Întrebarea e dacă va ști omul să-și îndrepte atenția și  către împlinirea spirituală sau nu. Liberul arbitru va decide cât de liniștită sau de agitată îi va fi existența. Omul nu este forțat deloc să acționeze într-un mod sau altul, ci singur are puterea deciziei în fiecare situație. Desigur, e greu să hotărăști ce drum să alegi la un moment dat, când te afli la o răscruce. Unii cer sfatul cuiva înțelept, alții se roagă divinității să-i ajute în acest sens, iar cei care au o încredere exagerată în ei înșiși, consideră că trebuie să se descurce singuri, orice ar fi. Este cumva o dovadă a orgoliului, deoarece nu acceptă ajutorul nimănui, nici măcar al lui Dumnezeu. Și totuși, chiar și aceste persoane vor suferi cândva. Această suferință nu este altceva decât consecința acțiunilor dictate de mândria care îi domină, care a devenit o patimă în sufletul lor.
 ÎNVĂŢĂMÂNT
UTILIZAREA LAB VIEW ÎN STUDIUL FIZICII
Utilizarea calculatorului în procesul de instruire – inclusiv în cadrul orelor de fizică – are numeroase avantaje. Acestea sunt oferite atât de calculator în sine cât şi de calitatea produselor informatice folosite. Unele dintre acestea sunt instrumentele virtuale.
LabVIEW. Scurt istoric
Compania National Instruments (http://www.ni.com/) pune la dispoziţie celor interesaţi mediul de programare grafică LabVIEW, care permite realizarea unor instrumente virtuale pentru măsurare şi testare, sisteme de control şi monitorizare a proceselor, cercetare ştiinţifică, achiziţii de date şi simulare a fenomenelor.
 REPERE...
ENIGMA VIEŢII – PARTE DIN SERIA INFINITĂ A ENIGMELOR UNIVERSULUI
Obișnuința și nepăsarea fac ca oamenii să considere că-i firesc să existe ei și tot ce-i în jurul lor (soarele, stelele, luna, ziua și noaptea, pământul și anotimpurile, aerul și apa, plantele și animalele), chiar și atunci când, parte fiind din infinita armonie universală, acționează împotriva Firii. Preocupați până la obsesie de componenta materială a vieții (unii să supraviețuiască, alții să adune averi pe care le mănâncă moliile și le fură hoții), câți dintre ei își fac timpul necesar să privească cu atenție în jur și apoi să mediteze cu multă uimire la perfecțiunea pretutindeni prezentă în macrounivers și microunivers, în lumea vie și nevie?!
De pildă, nu doar Pământul, ci întreg sistemul solar din care el face parte (Soarele este o stea de mărime medie), reprezintă un insignifiant fragment din copleșitoarea imensitate a Universului, care se presupune că ar avea peste 100 de miliarde de galaxii. Prin galaxie trebuie să concepem un uriaș ansamblu de stele, gaze și alte materiale cosmice, ce se rotesc neîncetat în jurul unui nucleu central. Galaxia din care face parte sistemul nostru solar se numește Calea Lactee. Având în vedere că ea numără peste 100 de miliarde de stele (unii savanți merg până la mii de miliarde!) și că diametrul ei este de 100.000 ani lumină, adică de circa un miliard de miliarde de kilometri, nu-i de mirare că galaxiile sunt văzute de astronomi ca niște universuri insulare.
 ATELIER
LECŢIA 1
Am aflat azi că tăcerea are un ritm
Dat de timp, de zgomote citadine,
De fraze sterpe plimbate-ntre oameni,
De priviri ascunse-ntre frunze moarte,
De gânduri fugărite,
acompaniate de amnezii impuse
Și de câte altele. 
 ATITUDINI
MANEVRELE PENALO-PUŞCĂRIABILE ALE ACTUALEI COALIŢII GUVERNAMENTALE
N-a trecut nici măcar o lună de la înscăunarea guvernului Grindragnea, și iată că zecile de mii de români ieșiți în stradă îi cer demisia. Da, căci din fericire pentru îndelung batjocorita noastră națiune, în țara asta încă mai există cetățeni cinstiți, vrednici și cu capul pe umeri, care nu admit mărinimia grațierilor și amnistiilor în cazul nelegiuților cu ștaif politic.
Lucrurile la acest capitol sunt mult prea evidente și necurate, pentru ca toți românii să stea cu mâinile în sân, eventual să rumege firimiturile azvârlite de politruci: Sub pretextul că pușcăriile românești sunt supraaglomerate, vasăzică în felul ăsta sunt grav încălcate normele europene din acest compartiment de frunte (sic!) al societății noastre à rebours, de fapt miniștrii, cu siguranță temeinic instruiți, fac tot ce neomenește e posibil ca să albească trecutul penalilor neajunși după gratii, respectiv să-i facă scăpați pe cei ajunși la mititica!
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii