ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 8 NR. 90 (Aug  2016)
 
 EDITORIAL
POKEMONIADA ŞI LUNETA ROMÂNEASCĂ
De foarte curând, o altă paranoia a cuprins întreaga lume: pokemonii. De parcă restul plăgilor nu ar fi fost de ajuns! Preocuparea aceasta, aparent inocentă și cu iz psihologic, a acaparat o bună parte din populația lumii. Cert este că, sub masca inofensivă a acestui joc, zace ideea perfidă de a manipula și de a controla mintea cât mai multor oameni. Ieșirea în stradă, de dragul distracției și a așa-zisei socializări este doar de fațadă. Oare de ce nu înțeleg, mai ales tinerii, că cineva din umbră încearcă să le controleze sentimentele, ideile, viața însăși? De ce oare par atât de naivi și se lasă atrași în capcana morții? Unii dintre ei, inteligenți, de altfel, ar putea să prevadă sfârșitul unei partide de capturat pokemoni: pierderea libertății. E cumplit ce se întâmplă!
 INTERVIU
INTERVIU CU IOAN-EUGEN POHARIU
Ioan Eugen Pohariu, originar din Brăila, este o persoană cu o profundă pasiune pentru muzica de promenadă. După ce a construit o carieră în domeniul energetic pe parcursul a 42 de ani, acordă acum o deosebită atenție primei pasiuni: muzicii de promenadă. Instruirea sa muzicală s-a realizat  la Școala Populară de Artă din Brăila, secția muzică (absolvent al promoției 1968). A activat ca instrumentist trompetist în Ansamblul artistic al Marinei Militare Albatrosul (în perioada 1965-1967) sub bagheta dirijorului și orchestratorului Marin Hudițeanu, apoi în cadrul Orchestrei de estradă a Clubului Uzinei Progresul Brăila, sub bagheta dirijorului și compozitorului Eugen Bertea (în perioada 1968-1973) și în cadrul Orchestrei simfonice a Societății muzicale Lyra sub bagheta dirijorului și muzicologului dr. Nicu Teodorescu, președintele Societății muzicale pe atunci (în perioada 1977-1990). Retragerea din activitatea profesională reprezintă pentru dânsul un bun moment de a se dedica deplin muzicii. În anul 2014 a înființat Asociația Culturală Pohar, al cărui președinte este, cu scopul de a promova muzica de orice gen, iar a celei de promenadă, în special. În interviul acordat Revistei Zeit vorbește cu adevărată dragoste și elocvență despre acest gen de muzică.
 CĂRŢILE ZEIT
GARA CU TREI LINII DE OMA STĂNESCU, EDITURA ZEIT BRĂILA 2015
Romanul Gara cu trei linii al scriitoarei Oma Stănescu este un altă filă din cartea propriei existenţe, atât de zbuciumată, dar şi plină de peripeţii, care de care mai amuzante sau mai triste. Interesant este faptul că numele protagonistei nu este dezvăluit, dar, de fapt, nici nu este necesar. Oricât ar fi de răsunător, numele reprezintă doar o parte a identităţii cuiva, nu întregul. Cu toate acestea, fără a face mare caz, numele, pe care pruncul îl primeşte la botez, nu este ales la întâmplare, el conţinând mesajul codat al destinului adultului în devenire. Gara cu trei linii, este o altă carte de succes a Omei Stănescu, cea care a experimentat, pe parcursul anilor, diferite moduri de trăire spirituală, căutând răspunsuri existenţiale la întrebările care îi răsunau zilnic în minte.
Acţiunea se desfăşoară în oraşul Brăila, urbea care a adoptat-o cu braţele deschise, dăruindu-i nenumărate clipe de fericire, extaz şi dezamăgire. Amalgamul de sentimente se contopeşte cu rutina zilnică, un du-te-vino fără oprire, o pendulare veşnică între bucurie şi tristeţe, între iubire şi ură. Protagonista atinge nivel după nivel spiritual, experimentând tot ce se poate experimenta, asemenea celui care e hotărât să-şi trăiască viaţa cu intensitate, ca şi cum azi ar fi ultima clipă, iar mâine ar trece într-o altă dimensiune.
 REVERENŢE CRITICE...
VLAD SĂRĂŢILĂ ŞI BUFONUL ERUDIT
Cartea lui Vlad Sărătilă, Alb inserat, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2016 apare în fața cititorilor cu o superbă copertă în care Ioana Haraga a arătat explicit că a insera înseamnă a introduce o informație într-un text, a include un adaos într-un șir de numere, a face o inserție, ceea ce și realizează autorul în cartea sa: inserează albul zăpezii și al luminii peste lumea dispărută din parc, peste banca goală, în timpul înserării. Peste lumea gri, asemeni unui pictor, Vlad Sărătilă inserează alb, ca o binecuvântare: Fulgi albi, calzi, ca o binecuvântare, inserați la vremea înserării pe pagina care găzduiește punctul culminant al sorții: Ninge rar.../ Din cer clar... (p.84). Tehnica inserției predomină textul eseistic, în manieră postmodernistă, iar fragmentarismul este la el acasă.     Un personaj anonim vrea să iasă din anonimat; făcând paradă cu erudiția sa ne arată miezul de nucă al unei lumi de tipul Cănuță-om sucit, ori a lui Chagall, unde personajele sunt cu capul în jos, a lui Ion Anapoda și a noastră, de ce nu? Pentru că e un mic talmeș-balmeș pe aici(p.9), dar e imaginea  lumii nebune în care  trăim.
 SPIRITUALITATE
FORȚA VOINȚEI
Omul este un imens laborator informatic, un întreg univers, în care fiecare particulă devine o sferă de lumină și un bun pentru eternitate. Atât de complex și unic! Minunat și perfect! Fiecare ființă reprezintă o forță în sine, capabilă să răstoarne munții, dacă e nevoie. Cu puterea minții, oricine ar putea să stăpânească lumea. Problema este că, de cele mai multe ori, nu reușim să ne stăpânim pe noi înșine. Țintim atât de departe, dar nu suntem în stare să menținem echilibrul ființei noastre, devenind prizonierii propriei persoane. O astfel de stare este atât de nocivă, încât, cu mare dificultate reușim să ieșim din ea. Ne acaparează ușor, uneori chiar fără să ne dăm seama, și ne trezim în mijlocul furtunii, lipsiți de apărare, expuși unei imposibile încercări. Datorită egoismului și a unei păreri foarte bune despre sine, omul nu-și mai recunoaște identitatea și crede că este stăpânul Universului, zeul suprem, căruia i se îngăduie orice, fără să fie tras la răspundere. Nimic mai greșit! Uităm că suntem oameni, supuși greșelii și păcatului, de multe ori slabi și neputincioși. Bineînțeles că nu trebuie să ne plângem de milă! Cu toate acestea, e necesar să ne acceptăm identitatea, să recunoaștem că suntem muritori și că orice faptă are și consecințe. Toți filosofii au înțeles asta! Orice cauză are un efect! Tot ceea ce facem sau spunem se răsfrânge asupra noastră și a semenilor noștri. Cine uită acest lucru, se va autocondamna pe veci. Efectele acțiunilor se întorc la noi, asemenea unui bumerang. Nimic din ceea ce facem nu se pierde. Cumva, acestea se contabilizează și vom trăi în funcție de ceea ce am semănat.
 ÎNVĂŢĂMÂNT
SIMULĂRI PE CALCULATOR UTILIZATE PENTRU INSTRUIRE
Tehnologiile utilizate în predare/învăţare/evaluare au evoluat de-a lungul timpului, în special în ultimii 20 de ani. Utilizarea în domeniul educaţional a tehnologiilor informatice a dat naştere unui tip de instruire cunoscut sub denumirea de e-Learning, acesta având drept scop îmbunătăţirea performanţelor indivizilor şi organizaţiilor.
Se deosebesc următoarele tipuri de e-Learning: învăţarea bazată pe calculator (CBL, Computer-based Learning), care se referă la utilizarea calculatorului în sala de clasă, acesta fiind văzut ca o componentă cheie a mediului educaţional; pregătirea bazată pe calculator (Computer-based training), în care cei instruiţi învaţă prin parcurgerea unor programe speciale de pregătire pe calculator, în funcţie de domeniul lor ocupaţional (tipul acesta este specific companiilor şi instituţiilor – publice sau private – care oferă angajaţilor şi persoanelor active programe de calificare şi reconversie profesională); învăţarea colaborativă susţinută de calculator (Computer-supported collaborative learning), destinat îmbunătăţirii predării şi învăţării cu ajutorul noilor tehnologii Web: wiki-uri, bloguri, microbloguri, reţele sociale, sisteme de bookmarking, fluxuri RSS şi Atom, podcast-uri (majoritatea acestor tehnologii sunt reprezentative pentru ceea ce se cunoaşte astăzi ca Web 2.0).
 REPERE...
PUŢINĂTATEA ŞI PRECARITATEA CUNOŞTINŢELOR UMANE
Fiind „cea mai fragilă trestie din natură” (Blaise Pascal), nu numai că omul a încercat să se salveze cu condiția sa de „trestie gânditoare”, dar – prin trufia distingerii între bine și rău cu prețul păcatului originar și apoi cu descalificanta afirmație că Dumnezeu a murit – el a sfârșit prin a crede în ipoteticul salt de pe locul pe care i l-a rezervat Creatorul în planul Său inițial („el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ – Genesa 1/26), pe acela de buric al Universului. Că,adică, ar fi singura ființă inteligentă din lumea viului, o lume despre care știe neștiind prin prelungirea derutantului mișmaș dintre creaționism și evoluționism, iar în această calitate el își poate permite orice prostie și samavolnicie, până și aceea de a distruge viața de pe micuța noastră planetă în urma unui război atomic.
Vasăzică avem de-a face cu o veritabilă barbarie științifică („barbaria nu-i mai puțin barbară fiindcă este mai puternică”, ne avertizează André Malraux), asta deoarece „tehnica face  prea multă concurență lui Dumnezeu”...
 ATELIER
MICĂ RECAPITULARE A ISTORIEI
Dumnezeul întronat în om nu moare
destul în piept brăzdatu-ne-a amurgul:
da - fi-va-n piscuri – iar – răsărit de soare
iar lumii noastre Crist va fi chirurgul
 
nu-omagiaţi duminica tot iude
căci este-n Lună-un Templu de privit:
fiţi milei străji – iar nu caiafe crude
...lăsaţi să moară pe cei ce-s de murit... 
 ATITUDINI
IPOCRIZIA-MINCIUNA-NECINSTEA
Încep cu clarificarea sintagmei „om modern”. Potrivit Dicționarului Explicativ, prin „modern” trebuie să înțelegem (printre alte conotații) în principal: care aparține epocii actuale; nou, recent; care este diferit de tradiție; conform cu moda zilei.
Vasăzică, timpul este acela care asigură conținutul noțiunii „modern”, de unde concluzia intenționat înșelătoare că cineva este cu atâta mai modern cu cât se situează mai aproape de prezent, iar sfera (mai bine spus coaja) noțiunii își trage seva urât mirositoare din snobism (moda zilei) și din atitudinea disprețuitoare față de tradiții.
 © Copyright 2009-2016, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii