ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 97 (Mar  2017)
 
 INVITAŢIE LA O DUBLĂ LANSARE DE CARTE
Miercuri, 22 Martie 2017, de la ora 17.00, EVENIMENT LITERAR DE EXCEPŢIE: DUBLĂ LANSARE DE CARTE „SONETARUL LUI THEODOR RĂPAN”. 1001 Ofrande (Editura „Semne”, 2016) şi „FIAT LUX!” Octave (Editura „Semne”, 2017).
 EDITORIAL
DESPRE CARTE, LIBRĂRIE ŞI ANTICARIAT
De fiecare dată am afirmat că, mai importantă este vremea din noi şi nu cea de afară. Nu o consider o expresie forţată şi nici exploatată abuziv, în economia contextului, în care ne târâm prezentul de dragul unui viitor necesar. Dar chiar aşa să fie? Astăzi, spre exemplu, deşi nu ar mai trebui să vorbim de mentalităţi şi idei învechite, găsim la tot pasul amintirile vremurilor după care, din ce în ce mai mulţi români, tânjesc. Pe internet şi în anticariate este la mare căutare Omagiu, cartea aceea cu o copertă roşie, care era nelipsită din vitrina librăriilor, acum mai bine de un sfert de veac. Există vreo valoare literară acolo? Nici vorbă, doar nostalgia vremurilor apuse o pune în faţă, una comercială, desigur, la colecţionari, mai cu seamă, pentru faptul că nicio editură nu se încumetă să o reediteze.
E un anticariat, cândva, aici a fost librărie. Pe vremea împuşcatului aveam cel puţin 10 cărţi vândute pe zi, mai ales romane poliţiste, iar dacă mi se întâmpla să aduc Şogun, atunci era balamuc, nu se închidea până nu se epuiza stocul. Deşi nu este poate cea mai bună exprimare pentru un fost librar, adevărul ce emană din frază ne povesteşte de la sine despre vremurile când oamenii muncii de la oraşe şi sate, deloc dependenţi de televizor şi straşnic preocupaţi de lectură (nu neapărat una de calitate), îşi făceau timp pentru noi achiziţii, frânturi de literatură, ce erau consumate prin mijloacele de transport în comun, ori pe la locul de muncă, în special de cei cu serviciul în tură, dar de marea majoritate, acasă, în confortul acela ideologic, sugrumat de imaculatul roşu, care era exemplificat cu foarte mare convingere de radioul, televiziunea şi presa scrisă a acelor vremuri, să zicem până la ora când începeau să emită Vocea Americii şi Europa Liberă, sau după, de cele mai multe ori la lumina lumânării, pentru că, aşa e, cine a trăit acele timpuri îşi aduce aminte că nu exista zi să nu fie întrerupt curentul electric. Excepţie, duminica.
 INTERVIU
ÎN DIALOG CU VERONICA BALAJ

Poeta şi prozatoarea Veronica Balaj reprezintă un criteriu valoric de prim ordin în cultura românească, un condeier care știe să prețuiască clipa, existenţa şi frumosul.
„Vocea umană este un tezaur magic, atât de senzațional, încât împreună cu ea, poate vibra în timp o parte din noi”, mărturisea realizatoarea de emisiuni la Radio Timișoara, poeta si prozatoarea Veronica Balaj. Pasiunea pentru comunicarea pe unde hertziene s-a materializat, între altele, într-o colecție de voci ale unor personalităţi de marcă din cultura românească şi internaţională contemporană.
A avut fericita șansă de a fi autoarea timp de 15 ani - şi îi dorim şi pe mai departe - a două incitante emisiuni culturale radiofonice, care-i definesc personalitatea şi cărora, firește, le-a conferit an de an câte ceva din complexa ei personalitate. Absolventă a Facultăţii de Filologie, activitatea sa jurnalistică a început  încă din anul 1982, a urmat apoi cursul postuniversitar de jurnalistică la Bucureşti (1984-1986), apoi cursul de limbă şi civilizaţie franceză la  Universitatea din Neuchatel, Elveţia, în anul  2000, urmând un schimb de experienţă (stagiu) la France Culture, redacţia de la Radio France Internationale (1992),  Radio Bruxelles (1994), Radio Trois Vallee, Paris (1995), invitată la Radio Charante Libre, Angoulęme, Franţa (1994) etc.
 CĂRŢILE ZEIT
ANOTIMPUL VISĂRII, DE DUMITRU BARĂU, EDITURA ZEIT, BRĂILA, 2009
Dumitru Barău e ataşat de frumuseţea poetică a literaturii, poate pentru că doar în acest fel îşi exprimă cât mai profund emoţiile variate, frânturi ale vieţii de până acum, libertatea de gândire, ca om de litere care şi-a îndreptat destinul către meleagul fanteziei.
Volumul este intitulat Anotimpul visării, deşi poetul îşi împarte creaţia între mai multe domenii ale sufletului, cum ar fi: iubirea, natura, credinţa, meditaţia, încercând să aducă în lumină întrebări, frământări şi, de ce nu, răspunsuri, mai ales că această carte este una de început, la vârsta la care omul devine înţelept, cugetând cu atenţie la toate minunile interioare ale fiinţei umane. Cartea este prefaţată de publicistul Dumitru Anghel, remarcând puterea de introspecţie a poetului, precum şi dorinţa de a reda splendoarea unui suflet sensibil la orice atingere a lumii.
Este evidentă atracţia magică faţă de pământurile dăruite cu farmec şi stropite cu mireasma sfântă a cerului azuriu, chiar şi atunci când soarele roşeşte sub incandescenţă, purificându-şi chipul la răcoarea norilor divini în miez de vară. Un asemenea loc de poveste este Lepşa, pământ drag autorului, care-i simte pulsul în clipele de acalmie şi repaus, când mintea vibrează la unison cu inima, scăldându-se în albia răcoritoare a pâraielor vechi de când lumea. Dar glasul mieros al Dunării îl ademeneşte irevocabil, transformându-l într-un mare admirator al său şi într-un cântăreţ al undelor năvalnice şi repezi, ce ascund sub coama lor lacrimi şi zâmbete, ca pe o comoară de neatins: Curge Dunărea bătrână / Cu privirile spre mal. Nu se ştie ce o mână / Alergând din val în val. (Dunărea la Brăila) Şi pentru că am pomenit de temele agreate de scriitor în rândurile sale, iată că natura este una dintre ele. Un veritabil regal al toamnei ne este înfăţişat generos în paginile cărţii, dovadă că aceasta se identifică perfect cu poetul, ca suflet-pereche, mereu gândind şi simţind la fel, iubind cu sinceritate fiecare fărâmă a sufletului: Mi-s palmele frunze care sărută oalele / de lut ale toamnei... Copacii smulg din timpul tău / îmbrăţişarea noastră cu cerul... La umbra copacului nostru plâng / frunzele toamnei ca nişte copii. (De toamnă)
 REVERENŢE CRITICE...
NOTE  DE  LECTOR DE DUMITRU ANGHEL
Volumul Note de lector - Recenzie şi critică literară de îmtâmpinare - semnat de profesorul, scriitorul şi criticul literar Dumitru Anghel, editura Lucas, Brăila 2016, cu o copertă expresivă realizată de tânăra Irina Anghel, este noua contribuţie notabilă pe care autorul o aduce literaturii române, după ce în anul 2014 un volum de aceeaşi factură de critică literară, intitulat „O samă... de scriitori” prezenta cu generozitate în faţa cititorilor, spre cunoaştere, numele unor scriitori şi creaţiile lor literare, aducându-i şi în atenţia revistelor de specialitate.
Scriitorul Dumitru Anghel este autorul mai multor volume de gen „Portrete în aqua forte” - 2004, „Cetăţeni de onoare ai Brăilei” şi „Brăila muzicală” – 2005, „Portrete cu variaţiuni pe contrapunct” şi „Jurământul Euterpei” 2006, „Portrete în clarobscur” – 2007, „Reverenţe critice” – 2008, „Recensa rediviva” – 2010, „Critică literară şi muzicală” – 2012, „O samă de... scriitori” 2014 şi, în colaborare cu Adelina Pop, „Anamorfozele lui Narcis” – 2016, volume care exprimă observaţia fină a autorului cu referire la creaţiile celor care au fost cuprinşi în cronicile şi avancronicile sale muzicale, cronicile de teatru şi film şi, desigur, recenziile de carte.
 SPIRITUALITATE
ÎNCERCARE ȘI CREDINȚĂ
Postul Păresimilor reprezintă o mare bucurie pentru credincioși, întrucât în această binecuvântată perioadă aceștia au șansa de schimba ceva în sufletul lor, de a-și cizela modul de gândire și de reflecție. Treaptă cu treaptă, postul ne conduce către mântuire. Depinde numai de noi dacă înțelegem cât de benefic ne este și cum ar trebui să procedăm în tot acest răstimp. Cert este că, atât perioada specială de post, cât și restul zilelor din parcursul anului bisericesc sunt pietre de încercare pentru fiecare dintre noi. Constatăm că, în fiecare zi suntem nevoiți să luptăm pentru ceva: fie pentru păstrarea locului de muncă, fie pentru supraviețuire, pur și simplu, numai că, uneori, lupta se transformă într-un adevărat chin. Dacă fiecare om ar fi corect și ar recunoaște că a greșit la un moment dat, poate că nu ar mai exista acest război crâncen dintre noi și cu noi înșine.
 ÎNVĂŢĂMÂNT
INTERACŢIUNEA OM - CALCULATOR
Educabilii (i.e., elevii şi studenţii) au nevoie de instruire profesională care să corespundă cerinţelor impuse de societatea cunoaşterii şi de societatea globală informaţională. Învăţarea realizată prin intermediul calculatorului, cunoscută ca e-Learning, este practicată pe o scară din ce în ce mai extinsă, atât în cadrul învăţământului la distanţă, cât şi al celui tradiţional (faţă-în-faţă). Astfel, actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci rezultatul interacţiunii educabililor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul. Interacţiunea educabil-calculator permite diversificarea strategiilor didactice, facilitând accesul acestuia la informaţii mai ample, organizate logic şi prezentate în variate moduri. Utilizarea calculatorului vizează diverse obiective, cele mai importante fiind: (1) creşterea eficienţei activităţilor de învăţare şi (2) dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual. În continuare sunt detaliate elemente teoretice şi practice referitoare la interacţiunea om-calculator, care trebuie avute în vedere şi de care educatori în vederea proiectării şi desfăşurării eficiente a activităţii de instruire bazate pe utilizarea tehnicii de calcul.
 REPERE...
CHINA – ROMÂNIA (II)
China: Axis Mundi, unica ţară din lume care se reinventează, de 5.000 de ani, exclusiv conform propriilor convingeri
Întreba-se-va, poate, cineva – de pe Terra ori de pe vreo buclă despletită din Constelaţia Pleiadelor – dacă nu cumva am exagerat, pe ici-pe colo, în portretul pe care i l-am creionat (în episodul anterior: Dincolo de taina Ceasului Centenar)marelui bărbat de stat Mao Ze Dong, cel care a ctitorit, cu forţă, clarviziune şi hotărâre de neîntrecut Meşter Faur, Republica Populară Chineză, la 1 octombrie 1949.
Răspunsul meu este categoric NU.
Această realitate poate fi dedusă, de oamenii de bună credinţă, din tonul pe cât de echilibrat, bine cumpănit, pe atât de expresiv şi convingător, în care am dat viaţă acestui portret. Repet: pentru oamenii de bună credinţă!
 ATELIER
 SCRISOAREA LUI CĂLDARE ION, CĂTRE FIUL SĂU, CĂLDARE SĂNDEL 
La mulți ani băiatule! După socoteala mea, azi împlinești 17 ani. Îmi pare rău că îi împlinești la pușcărie și nu acasă, la Vaslui. Nu știu dacă bunică-ta ți-a pus pachet, eu i-am trimis 75 de euro, ca din cei rămâne să-ți pună ceva şi ţie.
Aici, la fermă, la noi este un tip care are Dreptul și mi-a spus că la 18 ani îți dă drumul, dar eu nu cred. Nu te judec pentru ce ai făcut, dar mai bine ai fi rămas cu drogurile tale, decât viol în grup.
Despre maică-ta nu știu nimic, de când a fugit cu italianul, șeful nostru de echipă.
Mă îngrijorează, soră-ta, Maricica. Cine o să aibă grijă de ea, dacă bunică-ta se prăpădește? Acolo vă dă de mâncare îndeajuns? (…)
Vezi! Nu te înhăita cu cine știe și să dai de alte necazuri. Caută să înveți o meserie, orice, zidar, instalator, mecanic, măcelar, că aici, în Italia, dar, am auzit că peste tot, e mare nevoie de ei.
 ATITUDINI
ORDONANŢELE ARATĂ CUM FACI ALB DIN NEGRU-NDATĂ…
Grindenii nu s-au lăsat până când n-au aprobat în regim de urgență proiectul de lege privind grațierile și ordonanța privind modificarea Codului Penal, așa încât răufăcătorii cu acte-n regulă de teapa lui Dragnea să nu mai aibă bătăi de cap cu Justiția călcată-n picioare (pe 14 februarie, penalul președinte al Camerei Deputaților trebuie să răspundă la alte întrebări incomode ale magistraților), iar fârtații acestora să fie de îndată puși în libertate, pentru ca împreună să-și poată face și mai abitir mendrele printr-o lustrație anapoda și sfidătoare.
Și totul (aprobarea și publicarea în Monitorul Oficial) s-a făcut în grabă, fără includere pe ordinea de zi și târziu în noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie, adică în cel mai desăvârșit mod tâlhăresc, mod prin care România este întoarsă cu 27 de ani în urmă, constatând cu oroare că se află la cheremul dictaturii impusă de majoritatea parlamentară pesedisto-aldistă, mai exact la mâna unui atotputernic grup infracțional, ce se prevalează taman de legile democrației (neconcludenta câștigare a alegerilor cu cel mult 17% din totalul voturilor valabil exprimate) pentru curățirea unora dintre ei de păcatele șutitului și dezincriminarea tuturor aleșilor de abuz în serviciu.
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii