ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 9 NR. 106 (Dec  2017)
 
 EDITORIAL
AZI SERBĂM IAR VICTORIA!
„Se poate afirma că în anul 2000, România va fi o ţară socialistă multilateral dezvolată, atât din punct de vedere al industriei, agriculturii, învăţământului, ştiinţei şi culturii cât şi al nivelului general de viaţă şi de civilizaţie al poporului. Pe această bază vor fi create condiţiile materiale necesare, care vor asigura trecerea la înfăptuirea şi la manifestarea tot mai largă în societatea noastră, a principiilor comuniste de repartiţie, de muncă şi de viaţă în toate domeniile de activitate. (...)” Erau cuvintele lui Nicolae Ceauşescu la un discurs susţinut cu puţin timp înaintea celui de-al XIII-lea Congres al Partidului Comunist Român.
Am început cu un citat. Nu-i bine, nu? Dar ce-i bine?
 INTERVIU
VOI SCRIE CÂT LUMINA ÎMI VA DĂRUI INSPIRAŢIA – INTERVIU CU POETUL LUCA CIPOLLA
Luca Cipolla s-a născut pe 17 nov. 1975 şi este angajat al unei societăţi a cărţilor de credit. Este cetăţean italian, locuieşte la Milano, dar activităţile profesionale l-au adus des în România. Pasiunea către scris, către versuri îşi are rădăcinile încă din adolescenţă, iar contactul cu România i-a mai scos în evidenţă încă o latură deosebită şi anume pe cea de traducător. Colaborează în prezent cu numeroase publicaţii literare de limbă română şi participă cu maxim interes la diverse competiţii literare.
Stimate d-le Luca Cipolla, pentru început aş dori să ne spuneţi dacă vorbim de un pseudonim literar, sau pur şi simplu acesta vă este numele.
Luca Cipolla este numele meu adevărat.
Am înţeles că încă din adolescenţă cochetaţi cu versurile. De unde această pornire, cine a fost persoana care a reusit să vă canalizeze energia creatoare către versuri?
 CĂRŢILE ZEIT
COPII DE IERI, COPII DE AZI, DE MARIA TIRENESCU, EDITURA ZEIT, BRĂILA 2017
Nimic nu poate înlocui CARTEA, prieten de nădejde al fiecăruia dintre noi. Oricât ar evolua societatea, o carte rămâne peste timp şi, dacă ai răbdare, între coperţile ei găseşti orice te-ar interesa.
Consider că în acest mod a gândit şi autoarea, Maria Tirenescu, ce revine, după „Un zâmbet pentru fiecare”, carte apărută în 2014, cu un nou titlu „Copii de ieri, copii de azi”, acum, în 2017. Informare şi recreere pentru toate vârstele, redevenim, şi noi adulţii, copii. Sub pretextul unor întâmplări vesele din viaţa unor vlăstare, despre care un personaj literar spune că „la grădiniţă era mai frumos”, în raport cu prima zi de şcoală, unde dascălul clasei întâi pare „un bunic”.
Cunoscătoare a sufletului copiilor, atât din familia de cadre didactice din care face parte şi autoarea, cât şi din propria experienţă ca dascăl şi mamă, ştie să umble cu delicateţe la sufletul copiilor, pe care îl înţelege atât de bine şi pe care-l prezintă şi cititorilor cărţilor sale. Dovada ce demonstrează puterea acestui act este răbdarea cu care se apleacă asupra fiecărui „eveniment” din viaţa personajelor pe care ni le prezintă şi în acest volum nou apărut.
 REVERENŢE CRITICE...
TRANSFER, DE LIVIU IOAN STOICIU
Despre spaţiul cu „n” dimensiuni, despre „scurtcircuitarea” temporalităţilor, până la desfiinţarea lor în Unica Sinteză Atemporală – se ştie şi se vorbeşte de mii de ani, prin ALCHIMIE şi ASTROLOGIE. Din păcate, „cele mai înalte ştiinţe” (cum le numeşte Învăţătorul, din nuvela belgianului Jean Ray – „Psaltirea din Mainz”) n-au fost şi nu sunt la îndemâna oricui: ele sunt supranumite „ştiinţe regale”, au fost practicate de preoţii templelor sacre şi de cei mai dotaţi spiritual dintre ucenicii lor, iniţiaţi o viaţă de om... – ...şi, de aceea, şi azi, în aşa-zisa „modernitate”, ele sunt luate în râs (mai abitir ca altădată!), de tot mai josnica populaţie de plebei ignari, aprope grohăitori, ai Terrei...
Abia dacă sunt admise discuţii vagi (discuţii născute din politeţe frivolă, de salon, nicicum din Ştiinţă!), despre ALCHIMIE şi ASTROLOGIE, dar nu în forma lor esenţial-adevărată, ci tangenţial, prin literaturizare „fantastică” sau, cel mult, „ştiinţifico-fantastică”! - în cazurile unor somităţi mondiale, de tipul unui Mircea Eliade („La ţigănci”, „Secretul doctorului Honigberger”, „Nopţi din Serampore” etc.), sau Jean Ray (contemporan cu Mircea Eliade – excelenta nuvelă „Psaltirea din Mainz” apare în 1929, în „La revue belge”: „N-am acum nici dispoziţia necesară, nici mintea destul de limpede, pentru a vă ţine un curs de hipergeometrie, dar sunt convins că există un spaţiu diferit de al nostru; un spaţiu pe care visele, de pildă, ne fac să-l discernem şi care prezintă, într-un plan unic, trecutul, prezentul şi poate viitorul, însăşi lumea atomilor şi a electronilor, cu aştri rotitori, cu spaţii relative şi imense, cu vieţi vertiginoase şi misterioase […]. Astrologia este o ştiinţă a celei de-a patra dimensiuni, şi savanţi ca Nordmann şi Lewis încep să-şi dea seama că această înţelepciune milenară, ştiinţa modernă a radioactivităţii şi cea foarte nouă a hiperspaţiului sunt surori trigemene” – cf. Jean Ray, „Psaltirea din Mainz”, în antologia „Maeştrii anticipaţiei clasice”, Minerva, Bucureşti, 1975, p. 209).
 SPIRITUALITATE
PRINTRE GÂNDURI
Tot ce ne înconjoară reprezintă percepția minții asupra unei așa-zise realități, care ne oferă satisfacția timpului prezent, dar și durerea acumulată în clipele nefaste, când, a fost necesar, sau a trebuit cu orice preț, să cunoaștem adevăruri înfiorătoare, ce ne-au zdruncinat forța inimii. Omul consideră că viața este acea bucurie fără margini, pe care o primește în lăcașul sfânt al mamei, și care îi aduce împliniri nebănuite, împrejurări fericite sau triste, în care are totul sau nimic, un consum infinit de sentimente, pe care le adoră sau le urăște. Interesant este că la capătul existenței nu mai știe ce se întâmplă, totul e confuz și parcă nedrept, nemaiputând înțelege ce-i adevărat și ce nu.
 ÎNVĂŢĂMÂNT
INSTRUMENTE WEB 2.0 ŞI EDUCAŢIA FORMALĂ
Când şcolile cer elevilor să lase tehnologia deoparte, este ca atunci când îi ceri
unui doctor să salveze o viaţă cu o mână legată la spate. (Matt Miller)
Ce sunt instrumentele Web 2.0? Cum pot fi utlizate aceste intrumente în educaţia formală? Cât de pregătiţi sunt actorii educaţionali pentru a integra instrumentele Web 2.0 în procesul de predare-învăţare? 
Acestea sunt doar câteva întrebări la care educatorii secolului XXI ar trebui să ştie răspunsul.
Într-o societate tehnologizată aflată într-o permanentă transformare este de recomandată educarea voinţei de a accepta schimbarea şi de a renunţa la temerea de necunoscut. Succesul procesului educaţional este rezultatul colaborării armonioase a tuturor actorilor educaţionali. De aceea, este necesar să existe la nivelul unităţii şcolare o cultură care valorizează utilizarea tehnologiei la orele de curs. Dincolo de faptul că trebuie să fim conştienti că doar împreună putem reuşi, este necesar să renunţăm la a găsi scuze pentru a evita să utilizăm instrumente de tip Web2.0.
 REPERE...
RELIGIA SAU NEVOIA STRINGENTĂ A OMULUI DE TRANSCENDENT (V)
(Elemente de filosofia religiei)
II. Argumente pro și contra privind existența lui Dumnezeu
3) Argumentul ontologic
Întrucât, așa cum am arătat, experiența (teleologică și morală) se dovedește incapabilă să ofere probe incontestabile în favoarea sau împotriva lui Dumnezeu, singura cale care rămâne după abandonarea domeniului experienței este aceea a rațiunii pure. Adică taman ce-și propune argumentul ontologic (de la ontos=ființă, realitate, ceea ce este), potrivit căruia „însuși conceptul de Ființă absolut perfectă sau de Ființă necesară cere ca aceasta să existe”.
Cu toate că autorul argumentului este călugărul augustinian Anselm din Canterbury (1033-1109), ceea ce face ca istoria lui să fie de circa un mileniu, nu Anselm l-a numit astfel, ci Immanuel Kant. Cu precizarea că dacă pentru călugăr argumentul este un fel de „dovadă de rugăciune” (cică a ajuns la el în timp ce medita la Dumnezeul creștin sau Ființa absolut perfectă), în opinia gânditorului german, argumentul ar conține o „invaliditate ontologică”.
 ATELIER
VÂNT SĂRUTĂ VESTEJITE  GURI  DE  FRUNZE
vânt sărută vestejite guri de frunze
perigeul – perigeul – mirele bocind mirese
galeşe – căzând în galben – preotese
ale-altarului de-ngheţ  - fără lehuze...
 
ciocli-ciorile-obuziere sufoc' gândul
stăpâni-vor cer-pământ veacuri de-a rândul
ţes cernit linţoliul lumii de mizerii
...ciorile – sclavele Lunii – vin puzderii...
 ATITUDINI
    LUMEA PARALELĂ ÎN CARE TRĂIM
Nu ştiu dacă mai există o altă lume la care aspiră toţi cei care nu fac mai nimic pe acest pământ şi dacă fac totuşi ceva, o fac pentru că aşa se face, amăgindu-se că se va „moşteni împărăţia cerurilor”.
Ne lăudăm că suntem superiori, că suntem oameni, că gândim, că suntem sentimentali, însă în practică, lucrurile stau taman invers. „O fi soare şi nu-l văd eu”, spunea un cântec românesc din genurile care sunt la modă în vasta industrie comercializată a ceea ce se numeşte încă „muzică”.
Din toate seminţiile acestea, care au devenit comerciale, trebuie să învăţăm ceva: că binele se face indiferent dacă vei moşteni vreo altă lume sau nu şi credinţa este una, indiferent de ce coloratură vrea să pară ea. Un lucru este cert: raiul este sub ochii noştri, dar răutatea, prostia, invidia, egoismul ne îndepărtează precum s-au retras primii oameni, după ce au fost ispitiţi de şarpe.
 © Copyright 2009-2017, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii