ISSN 2065 - 8885 Caută in site :   Cauta

REVISTĂ DE CULTURĂ ŞI ATITUDINE     ANUL 8 NR. 91 (Sept  2016)
 
 EDITORIAL
BRĂILA ABANDONATĂ
Cine-și mai amintește de promisiunile făcute cu doar câțiva ani în urmă de către cei din primăria Brăilei? Una dintre ele a fost amenajarea hrubelor existente în acest oraș încărcat de istorie și locuit de nenumărate etnii. Anii au trecut peste acest proiect, de parcă nici n-ar fi existat. Brăilenilor li se distrage atenția de la ceea ce contează cu adevărat: de la dezvoltarea concretă a urbei, de la înfrumusețarea spațiilor publice și de la consolidarea clădirilor istorice, care acum zac neputincioase sub privirile pline de compasiune ale trecătorilor. La ce ne folosește turismul istoric? ar zice unii sceptici. Oricum, locuitorii orașului sunt absorbiți doar de grijile cotidiene și nu au nevoie de așa ceva. Dar poate vor alții, poate că unii oameni ar dori să vadă istoria conservată a acestui oraș. Din când în când mai vine câte un investitor, deschide câte un restaurant și gata. Îi mai și dă numele unui vestit personaj literar autohton, ca să aibă priză la public. Domeniile publice au devenit locuri de depozitare a gunoiului, mai ales în zona centrală a orașului. Iarba a acoperit pământul sacru și nimeni nu mai vrea să vadă și altceva în afară de vegetația aceasta sălbatică. Nepăsarea domnește pretutindeni, indiferența tronează nestingherită, iar locuitorii se mulțumesc cu foarte puțin sau nimic, căci li s-a inoculat ideea că nu sunt bani pentru investiții. Astfel se așterne timpul peste toate, care șterge frumusețea enigmatică a urbei, condamnând-o la denigrare și uitare.
 INTERVIU
REFLEXOTERAPIA – STRĂVECHIUL MIJLOC DE LECUIRE FĂRĂ LEACURI. INTEVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR
În dialogurile anterioare am pus în evidență două din căile prin care doctorul Dragomir a acționat întreaga viață pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirii semenilor săi: calea profesională de reputat medic igienist (controlul riguros al alimentelor) și pasiunea moștenită de la tatăl domniei sale de a-și ajuta semenii cu preparate naturiste (ceaiuri, extracte, alifii, prafuri, tincturi).
Prezentul dialog îl vizează pe reflexoterapeutul Coriolan Dragomir...
De unde această pasiune esoterică pentru reflexoterapie?
Poate că pasiunea mea pentru reflexoterapie degajă o oarecare aromă esoterică, asta dacă avem în vedere Extremul Orient, mai exact China, arie geografică unde metoda se practică împreună cu acupunctura. Cu precizarea din capul locului că, spre deosebire de acupunctură, reflexoterapia este totalmente neinvazivă!
 CĂRŢILE ZEIT
INSULA RĂILOR, DE GEORGE TĂTĂRUŞ, EDITURA ZEIT, BRĂILA 2009
Privind îndelung şi ingenuu în zare, gândul cuminte şi gingaş distinge imaginea crepusculară a infinitului, care ascunde nemângâiate lacrimi şi suspine, înăbuşite brutal de-o forţă nefastă şi perfidă, ce devorează neobosit şi metodic zâmbetul purtat de braţele umilite ale inocenţei. Alunecând fără ştire în adâncurile întunecoase ale minţii, revelaţia degradării umane devine omagiul solitudinii veşnice, neîmplinirea obsedantă a cunoaşterii, trădarea supremă a vieţii în faţa propriei conştiinţe. Nimicul nebun şi volubil crestează fanatic semne indescifrabile în germenii puterii absurde, conferindu-le tentacule prelungi şi infame, capabile să reprime orice licărire a fericirii. Pe Solania, lumina s-a stins demult, poate nici n-a existat cândva, aici guvernând fără limite doar incredibile iluzii pustii, stranii şi demente precepte, porunci furibunde, idei deplorabile şi iraţionale. O lume copleşită de veninul putrefacţiei, călăuzită de torente muribunde, desfăşurate în felurite chipuri, pătrunde ireversibil în abisul morţii spirituale, torturându-se grozav să-şi dea duhul speranţei.
 REVERENŢE CRITICE...
PATRIA…
Adrian Botez se dedică cu toată energia miracolului numit Patrie. În volumul de versuri Ion–Patria mea / Balada Kog-a-Ion-ului, publicat la Bacău: Editura Ateneul Scriitorilor, 2016 - vocea poetului are menirea de a trezi inimile cititorului pasionat de identitate. Într-o vreme a globalizării harnice, Adrian Botez redescoperă resursele românilor: Istoria, credinţa, apropierea de natură, rădăcinile daco-valahilor, miracolul care a nins timpurile. Poetul ia în serios menirea sa, nu se lasă atras de mirajul experimentelor poetice la modă, el zice - clar, cu putere! - ce suntem, unde suntem, ce putem face în acum.
Volumul este structurat riguros, pe mai multe părţi:
I.- Ion-Patria mea;
II. - Poetul;
III. – Dumnezeu, lumea şi omul;
IV. – Amin.
 SPIRITUALITATE
LA CAPĂT DE DRUM
Dacă am cunoaște momentul plecării din această lume, oare cum am reacționa? Am adopta o altă atitudine, am privi altfel lucrurile, și mai ales, oamenii, ne-am schimba modul de gândire sau am deveni, instantaneu, așa cum nu am fost niciodată?
Perspectiva detașării celor două componente ale ființei umane diferă, de la individ la individ, în funcție de educație, cunoaștere, intelect, societate etc. Din punct de vedere creștin ortodox, viața după moarte reprezintă consecința faptelor noastre, ale cuvintelor și gândurilor laolaltă. Omul este ceea ce gândește și face. Cunoașterea nu are limite, iar individul o explorează până dincolo de limite. Îi este îngăduit să gândească, să facă anumite conexiuni, să experimenteze. Ființa umană însăși este un mister, ca să nu mai vorbim despre întregul Univers.
 ÎNVĂŢĂMÂNT
CE-ŞI MAI DORESC ELEVII DE GIMNAZIU
Şcoala din România încă are programele foarte încărcate, iar elevii sunt în permanenţă bombardaţi cu informaţie diversă, cu activităţi numeroase, cu un volum mare de teme pentru acasă, astfel încât rămân blocaţi într-un soi de chin educaţional, nemaireuşind să se ridice la standardele înalte impuse de dascălii lor. Unii dintre copii chiar fac performanţă şcolară, obţinând distincţii la toate competiţiile existente, însă, la un moment dat, cad victime oboselii intelectuale şi clachează brusc, când se aşteaptă mai puţin. Pentru alţi elevi, însă, cursurile şi solicitările intelectuale nu reprezintă o corvoadă, întrucât nu le acordă o importanţă majoră, fiind convinşi că pot trăi şi fără a fi premianţi şi chiar pot obţine un salariu frumuşel, prestând servicii mai puţin sofisticate, atunci când vor fi majori. Numai că, nu tot ceea ce văd şi aud la canalele de televiziune este şi real.
 REPERE...

 D. R. POPESCU - LECTURĂ ÎN VERDE

Abordarea operei lui D. R. Popescu din această perspectivă se justifică prin prezența pregnantă a „verdelui” în scrierile sale, în proză îndeosebi. S-ar putea vorbi astfel de o „nostalgie vegetală”, în genul celei descrise de Cioran, în Lacrimi și sfinți, ca expresie a recosmicizării eului. O imagine a acesteia găsim și la Eminescu, în Zburam, una din „ineditele” publicate de Petru Creția: „Și, prin murmure crude a unei lumi pierdută,/Pe fruntea unei unde este un spic de grâu/Și-acel spic dus de-un fluviu ce-a inundat – sunt eu...” (Eminescu, Poezii inedite, Ediție de Petru Creția, Manuscriptum, Număr special, p. 91). Eminescu este, de altfel, alături de Shakespeare și de literatura populară, sursa scriiturii palimpsestice a lui D.R. Popescu.
Tentația „verdelui” poate fi semnalată deja în volumul de poezie Câinele de fosfor (Cartea Românească, 1982).  Întâlnim aici teiul thanatic al lui Eminescu: „O, tei, fratele meu!/Ce bucurie de a muri/Căderea florilor tale pe pământ”. (Octombrie, p.19). Sunt prezenți însă și pomii livezilor: gutuiul (Atila, p. 9), prunul, corcodușul (Joia divină, p. 260), vișinul (Umbra, p. 47), mărul, « bișicuțul » (Pavel, p. 63) etc. „Dudul” (Acolo și aici, p. 54) și „salcâmul”, prezențe recurente în stilistica vegetală a autorului, sunt de asemenea menționați. Nu lipsesc nici vegetalele din registrul umil : dragaveiul, ceapa (Flori și frunze, p.10), varza (Fluture de varză, p. 97) etc. Nu lipsește din registrul liric nici busuiocul de dragoste sau sacru (Pălăria, p. 123).
 ATELIER
OFIŢERUL (I)
                            Tatălui meu, IOAN, ofiţer aviator şi erou al celui de-al doilea război mondial
I - O CEARTĂ ORDINARĂ – PE-O ZĂPUŞEALĂ EXTRA-ORDINARĂ
...După-amiaza zilei de 22 August 1944. Văzduhul, transparent, de câmpie, tremură şi stă, mereu, să dea-n clocot, ca-n spasme epileptice, din cauza căldurii de iad, care a uscat şi crăpat pământul galben al Bărăganului, pretutindeni. Pretutindeni, parcă s-a instaurat Sahara. Ai impresia, chiar, că nu mai eşti, de mult, pe pământ, ci într-un loc bizar, de pe lună. Dar  o lună orbitoare şi arzătoare...Mai că-ţi vine să urli, preventiv măcar, de atâta linişte şi singurătate. Noroc cu aviatorii americani  - care, din ceas în ceas, îşi mai vomită, destul de departe de aeroportul Flotilei X (probabil că-n zona petroliferă a Prahovei – principalul lor obiectiv strategic), bombiţele lor drăgălaşe şi (pe-acolo pe unde or fi căzând...) - ucigaşe.
Antiaeriana românească bate, şi ea, răguşit, înfundat şi destul de rar, ca un dulău bătrân, de parcă i-ar fi, şi ei, lehamite, pe căldura asta inumană, nefirească...
...Totuşi, în zare, departe, se pot desluşi, sub o ceaţă albastră, Munţii Carpaţi. Şi parcă, numai văzând ceaţa albastră, începi să mai tragi nădejde că, încă, vieţuieşti pe Pământ, pe Planeta Albastră... – unde-ai pus, oare, Tu, o Sfântă Fântână, o, Doamne-Dumnezeul nostru? - ...şi că, cine ştie, poate vei scăpa cu viaţă şi cu, neapărat, ceva răcoare... şi cu ceva apă... chiar dacă nu curând, măcar cândva...
 ATITUDINI
AGRAMATUL INCOLOR E BUN DOAR DE SCRIITOR!...
În celălalt regim se făcea (bineînțeles, cu fereală) mult tam-tam și haz pe seama cuplului Ceaușescu, amândoi cu o pregătire intelectuală mai mult decât precară, dar ahtiați până în vecinătatea penibilului după diplome nemeritate și titluri științifice, ce se potriveau ca nuca-n perete cu imensul lor gol spiritual, pe care – de cum deschideau gura – nici vorbă să-l poată ascunde după neputincioasa forță a funcțiilor și după jalnica strălucire a zorzoanelor. Ba dimpotrivă și parcă de-al dracului, cu cât se dădeau mai mult de ceasul morții ca să pară altceva decât ceea ce erau în realitate la capitolul cultural-intelectual, cu atât mai zdravăn ieșea în evidență, taman atunci când le era lumea mai dragă, fondul ignoranței lor, intens cosmetizată de profesioniști în laboratoarele puterii.
Da, căci lesne poate fi creată și indusă într-o mulțime (gloată, masă, popor) magia puterii discreționare (Stalin, satrapul care a ordonat torturarea și uciderea a milioane de oameni nevinovați, n-a fost perceput ca un semizeu de grosul victimelor sale?!) prin morgă, ținută la patru ace, gărzi de corp și coloane de mașini oficiale, adică toată recuzita trebuincioasă pentru ca găunoșenia să poată fi convertită în impresionant...
 © Copyright 2009-2016, Revista ZEIT, un produs al  Editurii ZEIT    Termeni şi condiţii