ATELIER

MINUNEA TĂCUTĂ A DEVENIRII

M-ai purtat prin valea umbrei morţii,

ţinându-mă strâns de mână.

M-ai lăsat să experimentez,

durerea, frica, neputinţa.

Le simţeam în oasele mele,

în oasele lor,

le citeam în ochii mei,

în ochii lor, apoi,

m-ai ajutat să văd,

minunea tăcută a devenirii.

Durerea a spart ziduri de mândrie,

a distrus bariere sociale,

diferenţe de neam, de religie, de mentalitate,

ajungând la esenţă.

Durerea ne-a strâns sufletul

în teascul ei puternic,

storcând din el vinul cel bun

al milei, compasiunii, omeniei.

Ce-mi rămâne de făcut,

este să mă rog:

- Trece-ne Doamne pe toţi,

prin focul durerii,

ca să învăţăm să redevenim oameni.

Moroşan Valeria (Vatra Dornei)

........................................................................................................................................................................................................................

POVESTEA CELOR TREI CĂŢELUŞI

În curtea unei fabrici, improvizat coteţ,

O căţeluşă albă, pe nume Fulguleţ,

Îşi naşte-aici copiii: Gruia, Traian şi Vlad;

Trei pufuleţi de spumă, cu botul mic şi cald.

Voioşi ei se jucau mai toată ziulica,

Zburdau mult prin zăpadă şi fuga la mămica.

Ea îi lingea cu drag, şi îi hrănea,

Si sfaturi bune pentru viaţă le dădea.

Când Fulguleţ în vizit-a plecat,

Cu doi copii frumoşi ei s-au jucat.

Şi-aşa, drăguţul de Traian stăpânul şi-a aflat,

Iar mama şi cu fraţii lui s-au bucurat.

Când eşti un căţeluş frumos şi iubitor,

Le spune mama fraţilor,

Şi oamenii te vor iubi şi apăra,

O viaţă bună, liniştită şi frumoasă vei avea.

Ela Mays

ACEASTA-I ŢARA UNDE MOR COPIII...

daţi jos urgent din birje vizitiii

ce peste inimi au trecut cu roata:

aceasta-i ţara unde mor copiii –

demonii să-i înlocuiască-s gata!

ne mor copiii – păsările pleacă

nici Dumnezeu nu mai încheagă fraze:

cu mâna noastră-am plantat piatră seacă

pe unde El făcut-a nunţi de raze...

ne ard copiii-n pântecul de mamă

se sting pe cer toţi aştrii-n scrum fierbinte:

iar diavolii îşi fac la noi reclamă

că-oricui îi scot şi sufletul – şi minte...

...o, răcoreşte-n cer blestemul, Doamne –

afundă în cristelniţi glii şi toamne...

DE CRINI PREA LACOMĂ

de crini prea lacomă - viaţa de minuni

ţi-o-ngrădeşte diavolul - cu promisiuni -

...şi vine-apoi o seară dezlânată:

îţi priveşti, palid, mâna descărnată

iar perii albi - crescuţi din coate - astupă

balada palmei: ce-i făcut - se surpă...

trist stai sub ploaia de urină-a lămpii

Morţii i-asculţi în creier vocea crampei

din epopeea nălucită-a vieţii

ţi-a mai rămas cenuşa din privire:

au fost incendii mari - hotarul ceţii

ţi s-a mutat în suflet - peste fire...

...a fost odată o poveste-albastră

dar a ieşit cu fumul - pe fereastră...

GALOPEAZĂ PRIN LUME SATANA

galopează prin lume Satana-n extaz

şi bezne se-aştern peste minte şi soartă

se despică-n pământ pentru toţi câte-o poartă

se sfădesc peste oase talaz cu talaz

galopează prin lume Satana-n extaz

şi muntele - vale se face, senil

iar regii cerşesc în incendii, umil -

Dezastrul îl scuipă-ntre ochi pe Necaz!

galopează prin lume Satana-n extaz

retina drăcească se-mbuibă cu-atlaz:

o, vraful de ceasuri ce nu vor fi azi

nici mâine, nicicând, niciodată!

...orbii se-nşiră pe puntea fardată:

osul de rimă şi-o stea vinovată.

Adrian Botez (Adjud)

ROMANŢĂ MICĂ

Ploua mărunt la despărţire

Şi iarba se lipise lângă glezne să mă doară

Cu tot trecutul amurgit pe urme

Cu suflet greu căzut în seară.

Ploua mărunt la despărţire

Ploua mărunt şi era seară

Şi ţi-am închis sărutu-ncet

Să-ngheţ rămas pe dinafară.

AM FOST

Am fost templu tânăr cândva

Mă umplea lumina rostuitoare -

Mă înnobila

Nu-mi ştiam mâna

Tremurătoare sub palid

Gândul frânt, rătăcind în labirint

Sub zodia tristeţii…

Viaţa îmi era pe potrivă!

Viaţa mă iubea!

Nimic nu mă însera

Nimic nu mă întrista -

Biruitor mereu în ce mă biruia!…

Am fost

Templu

Tânăr -

Cândva!

Aurel Albu (Gălăţeni, Teleorman)

NEBUNUL CREDE ÎN PĂSĂRI

Nebunul crede în păsări...

între vise şi zbor

gloria cuvintelor lui

revendică senzaţia nemiloasă

când

păsările îşi iau zborul...

nebunul

inventariază nesigur realitatea

din marea nebunie.

ARHEOLOGII SCRIU O ISTORIE NECUNOSCUTĂ

Ultima vară

îndură cerul

mâl vineţiu şi pânze de păianjen

arheologii scriu o istorie necunoscută

amestecată cu aburi de pământ!

Dincolo de toate e Dunărea...

ÎN LIVADA LUI DUMNEZEU

În livada lui Dumnezeu

merele coapte se oglindeau

în azurul fără sfârşit

apusul ascundea rime nepotrivite,

îngerii treceau prin marea aventură

Tatăl nu i-ar fi iertat...

În livada lui Dumnezeu

Dulceaţa dimineţii,

sânii udaţi de rouă.

Violeta Craiu

CRESTE DE SPUMĂ DIN MAREA GÂNDURILOR

- fragment -

Deliciul dar şi oroarea în privinţa scorurilor la meciurile de fotbal din Campionatul Mondial din Africa de Sud, 2010, le-a făcut caracatiţa vizionară Paul dintr-un acvariu din oraşul Oberhausen, Germania.

Paul a ghicit cu precizie echipele victorioase, de la prima şi până la ultima, mâncând scoici numai din cutia ce purta steagul echipei ce urma să câştige meciul, uimind lumea fotbalistică şi milioanele de suporteri.

A stârnit iubire şi ură. L-au iubit cei în favoarea cărora a înclinat balanţa victoriei şi l-au urât cei sortiţi înfrângerii.

Paul nu a fost subiectiv nici în privinţa echipei ţării care îi este gazdă şi care îl întreţine în condiţii ideale pentru o caracatiţă. A sortit echipei Germaniei un onorabil loc trei şi chiar aşa s-a întâmplat.

Din momentul când fanaticii suporteri spanioli au aflat că echipa lor va câştiga cel mai râvnit trofeu, cel de primă echipă a lumii, au licitat, au oferit pentru Paul sume uriaşe, sute de mii de euro şi condiţii regeşti de trai la Madrid.

Administratorii acvariului german, cu toată amărăciunea locului trei, prevăzut şi confirmat, s-au purtat cu fair-play faţă de paranormala caracatiţă şi au comunicat că nu o dau nimănui, că Paul nu va părăsi niciodată acvariul din Oberhausen. Ba, mai mult, au comunicat că după campionat, Paul se retrage din afaceri; este destul de bătrân pentru o caracatiţă, are doi ani şi jumătate. În continuare, câte zile va mai putea să înoate şi să mănânce scoici, va delecta copiii veniţi în vizită la, deja, celebrul acvariu.

Interesant, nu? Încă o întrebare fără răspuns din câte plutesc în jurul nostru.

Dar dacă această caracatiţă este un oracol al unei civilizaţii acvatice, a acva-alienilor, cum le-am zis eu pentru a defini o lume necunoscută nouă şi, pe cât posibil, existentă în mările şi oceanele terestre.

Acva-alienii, cu civilizaţia lor superioară, au intrat în jocul nostru şi, cunoscându-ne foarte bine, s-au amuzat, trimiţând mesaje din viitor prin intermediul lui Paul. Au înţeles că, de data asta, ne jucăm, că fotbalul este o competiţie fără urmări distructive, şi s-au amuzat ghicind cu precizie rezultatele meciurilor.

Consider că o civilizaţie mult mai avansată ne poate influenţa pe noi, oamenii, în felul cum gândim, acest aspect devenind, modul în care trebuie să gândim.

Am două argumente în acest sens:

- Oceanul planetar este prea vast, prea adânc şi prea puţin explorat, ca să nu fie într-un fel locuit de fiinţe superioare nouă, chiar şi cu altă consistenţă a masei corporale, adaptată desigur la mediul acvatic;

- Deşi suntem în secolul XXI, oamenii fac prea puţine cercetări despre viaţa din mediul acvatic. Este arhicunoscut faptul că oceanele lumii ascund rezerve minerale, hrană şi energie necesară omului în exces. Totuşi, cu excepţia exploatării petrolului, altfel de activitate de nivel industrial nu se mai întâmplă relativ la acest mediu.

Ne-am îndreptat cercetările şi ochii telescoapelor numai înspre Lună şi stele, făcând eforturi financiare greu de imaginat. Dar despre oceanul atât de generos ştim puţin şi vrem în continuare să ştim puţin. De exemplu, nu am construit niciun oraş submarin, deşi posibilităţile tehnice actuale ne-ar permite, şi am putea exploata algele în mod industrial, în scopul obţinerii de hrană. În afară de a vâna balene şi rechini, cu consecinţe grave pentru ecosistemul lor, altceva util şi mai inteligent nu întreprindem. Ori, probabil, nu ne vine niciodată rândul să ne gândim la exploatarea oceanelor!

În afară de celebrul oceanolog francez Jaques Yves Custeau, care studia fauna şi flora acvatică, dar căuta şi comori aflate pe corăbii scufundate, nu mai cunosc alte nume la fel de importante dedicate cercetărilor marine.

George Tătăruş (Bucureşti)

extras din lucrarea Creste de spumă din Marea Gândurilor, aflată în lucru la Editura ZEIT

MÂINILE MAMEI

Strălucitoare imagini

Cataloage de modă

Reclame

Creme pentru mâini…

Ehehei!

mâinile mamei muncite

uscate

bătătorite

proeminente vene albastre

Ce iruri? Ce alifii?

Munca, leacul a toate…

Privesc îndelung

mâinile mele

Nu răstorn cu ele brazda

dar mâinile mele

seamănă cu mâinile mamei…

Mâinile mamei semănau

cu mâinile bunicii de la Tansa

O pădure de mâini

bătătorite

odihnesc sub ţărâna

pe care au tot trudit

pentru ca una, cândva

să fie

cu un pas înainte…

TOATE SUNT ALE TALE

Mâinile mele

nu sunt ale mele

Picioarele mele

nu sunt ale mele

Nici buzele

nici ochii

nici gândurile

Pe mine

eu nu mă am

Toate sunt

ale Tale.

Anica Facina (Vatra Dornei)