ATELIER
MINUNEA TĂCUTĂ A DEVENIRII
M-ai purtat prin valea umbrei morţii,
ţinându-mă strâns de mână.
M-ai lăsat să experimentez,
durerea, frica, neputinţa.
Le simţeam în oasele mele,
în oasele lor,
le citeam în ochii mei,
în ochii lor, apoi,
m-ai ajutat să văd,
minunea tăcută a devenirii.
Durerea a spart ziduri de mândrie,
a distrus bariere sociale,
diferenţe de neam, de religie, de mentalitate,
ajungând la esenţă.
Durerea ne-a strâns sufletul
în teascul ei puternic,
storcând din el vinul cel bun
al milei, compasiunii, omeniei.
Ce-mi rămâne de făcut,
este să mă rog:
- Trece-ne Doamne pe toţi,
prin focul durerii,
ca să învăţăm să redevenim oameni.
Moroşan Valeria (Vatra Dornei)
........................................................................................................................................................................................................................
POVESTEA CELOR TREI CĂŢELUŞI
În curtea unei fabrici, improvizat coteţ,
O căţeluşă albă, pe nume Fulguleţ,
Îşi naşte-aici copiii: Gruia, Traian şi Vlad;
Trei pufuleţi de spumă, cu botul mic şi cald.
Voioşi ei se jucau mai toată ziulica,
Zburdau mult prin zăpadă şi fuga la mămica.
Ea îi lingea cu drag, şi îi hrănea,
Si sfaturi bune pentru viaţă le dădea.
Când Fulguleţ în vizit-a plecat,
Cu doi copii frumoşi ei s-au jucat.
Şi-aşa, drăguţul de Traian stăpânul şi-a aflat,
Iar mama şi cu fraţii lui s-au bucurat.
Când eşti un căţeluş frumos şi iubitor,
Le spune mama fraţilor,
Şi oamenii te vor iubi şi apăra,
O viaţă bună, liniştită şi frumoasă vei avea.
Ela Mays
........................................................................................................................................................................................................................
ACEASTA-I ŢARA UNDE MOR COPIII...
daţi jos urgent din birje vizitiii
ce peste inimi au trecut cu roata:
aceasta-i ţara unde mor copiii –
demonii să-i înlocuiască-s gata!
ne mor copiii – păsările pleacă
nici Dumnezeu nu mai încheagă fraze:
cu mâna noastră-am plantat piatră seacă
pe unde El făcut-a nunţi de raze...
ne ard copiii-n pântecul de mamă
se sting pe cer toţi aştrii-n scrum fierbinte:
iar diavolii îşi fac la noi reclamă
că-oricui îi scot şi sufletul – şi minte...
...o, răcoreşte-n cer blestemul, Doamne –
afundă în cristelniţi glii şi toamne...
DE CRINI PREA LACOMĂ
de crini prea lacomă - viaţa de minuni
ţi-o-ngrădeşte diavolul - cu promisiuni -
...şi vine-apoi o seară dezlânată:
îţi priveşti, palid, mâna descărnată
iar perii albi - crescuţi din coate - astupă
balada palmei: ce-i făcut - se surpă...
trist stai sub ploaia de urină-a lămpii
Morţii i-asculţi în creier vocea crampei
din epopeea nălucită-a vieţii
ţi-a mai rămas cenuşa din privire:
au fost incendii mari - hotarul ceţii
ţi s-a mutat în suflet - peste fire...
...a fost odată o poveste-albastră
dar a ieşit cu fumul - pe fereastră...
GALOPEAZĂ PRIN LUME SATANA
galopează prin lume Satana-n extaz
şi bezne se-aştern peste minte şi soartă
se despică-n pământ pentru toţi câte-o poartă
se sfădesc peste oase talaz cu talaz
galopează prin lume Satana-n extaz
şi muntele - vale se face, senil
iar regii cerşesc în incendii, umil -
Dezastrul îl scuipă-ntre ochi pe Necaz!
galopează prin lume Satana-n extaz
retina drăcească se-mbuibă cu-atlaz:
o, vraful de ceasuri ce nu vor fi azi
nici mâine, nicicând, niciodată!
...orbii se-nşiră pe puntea fardată:
osul de rimă şi-o stea vinovată.
Adrian Botez (Adjud)
........................................................................................................................................................................................................................
ROMANŢĂ MICĂ
Ploua mărunt la despărţire
Şi iarba se lipise lângă glezne să mă doară
Cu tot trecutul amurgit pe urme
Cu suflet greu căzut în seară.
Ploua mărunt la despărţire
Ploua mărunt şi era seară
Şi ţi-am închis sărutu-ncet
Să-ngheţ rămas pe dinafară.
AM FOST
Am fost templu tânăr cândva
Mă umplea lumina rostuitoare -
Mă înnobila
Nu-mi ştiam mâna
Tremurătoare sub palid
Gândul frânt, rătăcind în labirint
Sub zodia tristeţii…
Viaţa îmi era pe potrivă!
Viaţa mă iubea!
Nimic nu mă însera
Nimic nu mă întrista -
Biruitor mereu în ce mă biruia!…
Am fost
Am fost
Templu
Tânăr -
Cândva!
Aurel Albu (Gălăţeni, Teleorman)
........................................................................................................................................................................................................................
NEBUNUL CREDE ÎN PĂSĂRI
Nebunul crede în păsări...
între vise şi zbor
gloria cuvintelor lui
revendică senzaţia nemiloasă
când
păsările îşi iau zborul...
nebunul
inventariază nesigur realitatea
din marea nebunie.
ARHEOLOGII SCRIU O ISTORIE NECUNOSCUTĂ
Ultima vară
îndură cerul
mâl vineţiu şi pânze de păianjen
arheologii scriu o istorie necunoscută
amestecată cu aburi de pământ!
Dincolo de toate e Dunărea...
ÎN LIVADA LUI DUMNEZEU
În livada lui Dumnezeu
merele coapte se oglindeau
în azurul fără sfârşit
apusul ascundea rime nepotrivite,
îngerii treceau prin marea aventură
Tatăl nu i-ar fi iertat...
În livada lui Dumnezeu
Dulceaţa dimineţii,
sânii udaţi de rouă.
Violeta Craiu
........................................................................................................................................................................................................................
CRESTE DE SPUMĂ DIN MAREA GÂNDURILOR
- fragment -
Deliciul dar şi oroarea
în privinţa scorurilor la meciurile de fotbal din Campionatul Mondial
din Africa de Sud, 2010, le-a făcut caracatiţa vizionară Paul dintr-un
acvariu din oraşul Oberhausen, Germania.
Paul a ghicit cu precizie echipele victorioase, de la prima şi până la ultima, mâncând scoici numai din cutia ce purta steagul echipei ce urma să câştige meciul, uimind lumea fotbalistică şi milioanele de suporteri.
A stârnit iubire şi ură. L-au iubit cei în favoarea cărora a înclinat balanţa victoriei şi l-au urât cei sortiţi înfrângerii.
Paul nu a fost subiectiv nici în privinţa echipei ţării care îi este gazdă şi care îl întreţine în condiţii ideale pentru o caracatiţă. A sortit echipei Germaniei un onorabil loc trei şi chiar aşa s-a întâmplat.
Din momentul când fanaticii suporteri spanioli au aflat că echipa lor va câştiga cel mai râvnit trofeu, cel de primă echipă a lumii, au licitat, au oferit pentru Paul sume uriaşe, sute de mii de euro şi condiţii regeşti de trai la Madrid.
Administratorii acvariului german, cu toată amărăciunea locului trei, prevăzut şi confirmat, s-au purtat cu fair-play faţă de paranormala caracatiţă şi au comunicat că nu o dau nimănui, că Paul nu va părăsi niciodată acvariul din Oberhausen. Ba, mai mult, au comunicat că după campionat, Paul se retrage din afaceri; este destul de bătrân pentru o caracatiţă, are doi ani şi jumătate. În continuare, câte zile va mai putea să înoate şi să mănânce scoici, va delecta copiii veniţi în vizită la, deja, celebrul acvariu.
Interesant, nu? Încă o întrebare fără răspuns din câte plutesc în jurul nostru.
Dar dacă această caracatiţă este un oracol al unei civilizaţii acvatice, a acva-alienilor, cum le-am zis eu pentru a defini o lume necunoscută nouă şi, pe cât posibil, existentă în mările şi oceanele terestre.
Acva-alienii, cu civilizaţia lor superioară, au intrat în jocul nostru şi, cunoscându-ne foarte bine, s-au amuzat, trimiţând mesaje din viitor prin intermediul lui Paul. Au înţeles că, de data asta, ne jucăm, că fotbalul este o competiţie fără urmări distructive, şi s-au amuzat ghicind cu precizie rezultatele meciurilor.
Consider că o civilizaţie mult mai avansată ne poate influenţa pe noi, oamenii, în felul cum gândim, acest aspect devenind, modul în care trebuie să gândim.
Am două argumente în acest sens:
- Oceanul planetar este prea vast, prea adânc şi prea puţin explorat, ca să nu fie într-un fel locuit de fiinţe superioare nouă, chiar şi cu altă consistenţă a masei corporale, adaptată desigur la mediul acvatic;
- Deşi suntem în secolul XXI, oamenii fac prea puţine cercetări despre viaţa din mediul acvatic. Este arhicunoscut faptul că oceanele lumii ascund rezerve minerale, hrană şi energie necesară omului în exces. Totuşi, cu excepţia exploatării petrolului, altfel de activitate de nivel industrial nu se mai întâmplă relativ la acest mediu.
Ne-am îndreptat cercetările şi ochii telescoapelor numai înspre Lună şi stele, făcând eforturi financiare greu de imaginat. Dar despre oceanul atât de generos ştim puţin şi vrem în continuare să ştim puţin. De exemplu, nu am construit niciun oraş submarin, deşi posibilităţile tehnice actuale ne-ar permite, şi am putea exploata algele în mod industrial, în scopul obţinerii de hrană. În afară de a vâna balene şi rechini, cu consecinţe grave pentru ecosistemul lor, altceva util şi mai inteligent nu întreprindem. Ori, probabil, nu ne vine niciodată rândul să ne gândim la exploatarea oceanelor!
În afară de celebrul oceanolog francez Jaques Yves Custeau, care studia fauna şi flora acvatică, dar căuta şi comori aflate pe corăbii scufundate, nu mai cunosc alte nume la fel de importante dedicate cercetărilor marine.
George Tătăruş (Bucureşti)
extras din lucrarea Creste de spumă din Marea Gândurilor, aflată în lucru la Editura ZEIT
......................................................................................................................................................................................................................
MÂINILE MAMEI
Strălucitoare imagini

Cataloage de modă
Reclame
Creme pentru mâini…
Ehehei!
mâinile mamei muncite
uscate
bătătorite
proeminente vene albastre
Ce iruri? Ce alifii?
Munca, leacul a toate…
Privesc îndelung
mâinile mele
Nu răstorn cu ele brazda
dar mâinile mele
seamănă cu mâinile mamei…
Mâinile mamei semănau
cu mâinile bunicii de la Tansa
O pădure de mâini
bătătorite
odihnesc sub ţărâna
pe care au tot trudit
pentru ca una, cândva
să fie
cu un pas înainte…
TOATE SUNT ALE TALE
Mâinile mele
nu sunt ale mele
Picioarele mele
nu sunt ale mele
Nici buzele
nici ochii
nici gândurile
Pe mine
eu nu mă am
Toate sunt
ale Tale.
Anica Facina (Vatra Dornei)







