ATITUDINI

TITIRCĂ INIMĂ REA ESTE DE DREAPTA, FIINDCĂ LOVEŞTE CU DREAPTA!

Este sigur că Titircă a trăit de mai multe ori, a avut nouă vieţi ca felinele. În cea anterioară a fost vampir. Din vampir s-a întrupat, în vampir se va reîncarna! Şi a râvnit la putere şi mare putere a avut. Toată viaţa lui a fost şef, numai şef peste şefi, din ce în ce mai şef până la şefus maximus. Aici, însă, s-a încurcat în hăchiţe şi năbădăi. Poruncea şi toate poruncile i se împlineau, visa şi toate visele i se împlineau, îşi dorea finanţe grase şi ciracii îl finanţau, îşi dorea campanii napoleoniene şi supuşii participau cu duiumul, aplaudau, îl alegeau doar pe el şi îi umflau bojocii de plăcere, de paradisul puterii.

Pentru Traianus redivivus, dacii, adversari de demult, au devenit aplaudaci! Mai ascundeau printre ei supuse frumoase şi făloase; numai blonde, doar graţioase cu nume grecesc. Ca să poată să le zărească chipul luminos prin ceaţa paharelor de whisky, le cerea să se îmbrace în rochii pline de licurici mari şi să-l aştepte la ceas de seară într-un pridvor brâncovenesc.

Toate i s-au împlinit lui Titircă, ca într-un basm oriental. Covorul fermecat îl aştepta mereu în veranda vilei, în care îşi făcea somnul de plumb. Îl aşteaptă şi acum, să îl ducă pe urma vapoarelor vândute la negru, plecate de mult din portul Constanţa. Covorul persan se zburlea de plăcere la gândul că o să îl poarte pe băftosul Titircă peste Mediterana şi Atlantic, iar el să aleagă  din zbor, un mineralier falnic şi negru, pe care să fie tot şef şi să devină iar piratus maximus.

Apele tulburi ale sorţii i-au hărăzit preţ de..., nu se ştie cât timp, un palat. Pe întuneric i se părea că este pe o navă uriaşă, că din salonul cel mare trimite ameninţări, palme şi şuturi către supuşi, pentru ca aceştia să fie şi mai supuşi. Biroul său a fost amenajat ca o punte de comandă. Şedea în jilţul cel înalt, trimitea fulgere din privirile lui piezişe, înjura în dreapta şi-n stânga, şi îşi freca mâinile cu poftă.

Când cete de supuşi revoltaţi se apropiau de gardul palatului şi strigau că nu au ce mânca, nici ei, nici animalele lor, ieşea cu o portavoce de tinichea roşie în mâini şi făcea promisiuni în gura mare până răguşea. După aceea se furişa iar în palat, le trăgea câteva înjurături de mamă, îşi dregea bordul cu Johny Walker şi striga din coardele lui vocale, prelucrate de tutun:

- Băi, Johny, să trăieşti! Numai tu mă înţelegi, măi scoţianule! Am să te caut personal în ţara ta, când am să părăsesc comanda asta ingrată! Şi-o să facem un chef de pomină! Şi dacă mă mai deranjează vreun chioşcar arab cu pretenţiile lui, am să îi dau iar un cap în gură, ca să vadă că în România, şefii sunt de centru!

Dar, stai aşa! Să nu uit!  La nevoie, lovesc şi cu dreapta, deci, mă legitimez pe partea dreaptă a politicii! Că doar, ce ar fi politica, fără anumite lovituri?!

Tu, Johny, însă, eşti mare pişicher! Te faci că nu înţelegi, fiindcă am fost ingrat cu tine. Te-am părăsit şi am plecat la lupte greco-romane; am cucerit-o pe frumoasa Elena, într-o bătălie de-a bugetul, i-am întins covor de euro şi voiaje; pasul ei de căprioară saltă acum pe o scară tainică, în umbra palatului medieval, unde îmi fac siesta, dar tu eşti gelos, te simţi părăsit şi inutil. Eşti egoist ca orice scoţian... dar îţi promit că am să te fac fericit, când am să mă desprind din ceţuri brâncoveneşti şi am să trag la ţărmul tău. Iar când voi desfunda eu butoiaşul de whisky, şi ai să auzi, pooc!, când sare dopul, ai să te umfli în pene de plăcere..., ai să-ţi lepezi kiltul... şi-ai să sufli în cimpoi, până ţi-or ieşi ochii din cap! Ha,ha,ha! Dură ar fi viaţa ta, fără mine şi fără cei ca mine! Să nu uiţi, Johny! Te vreau ultimul meu prieten! Şi aventurile vor cădea în uitare!

George Tătăruş (Bucureşti)

.......................................................................................................................................................................................................................

SCRISOARE LA UN PRIETEN (I)

* * * EPOCI ŞI MANIPULĂRI * * *

* * * despre Misiunea de Neam, despre nişte Protocoale, despre războaiele ciudate şi cinice ale veacurilor XX-XXI,

despre moartea lui Ceauşescu şi Crăciunul Traco-Creştin, despre Măria Sa Prostia şi despre Italia…

dar, în primul rând, despre tragedia manipulării hipnotice a Neamurilor Pământului * * *

Nu cred că avem dreptul moral, noi, care mai ştim istorie (faţă de generaţia PRO... - ...care nu mai prea ştie/nu va şti, dacă n-o ajutăm, din toata vlaga ce-o mai avem în vine... - nici ce TREBUIE să vrea, spre binele ei, dar nici istoria rostului vieţii lor...), să uităm că românii, la fel ca toate Neamurile Pământului, au/au avut/vor avea parte de URIAŞA ISTORIE A MANIPULĂRII...

Nu putem să nu ţinem cont de tehnica EXTREM DE MINUŢIOS-RĂBDĂTOARE de manipulare a Neamurilor (nu-i socotesc pe români nici mai proşti, nici mai deştepţi decât pe alte Neamuri... - că au românii multe genii, că au românii o Misiune Spiritual-Terestră superioară altor Neamuri, asta este cu totul altceva!) - de către Oculta Mondială Israelită - manipulare care s-a înteţit, începând cu anul 1774, din casa baronului Rotschild, la Franckfurt pe Mein... Rezultatul fiind că un popor care nu-i mai prost ca cel român - i-am numit aici pe FRANCEZI! - a făcut, începând cu 1789, lucruri pe care românii, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU! (...iar nu cât de deştepţi sunt românii că nu le-au făcut... adevărul e că românii/popor erau şi sunt dispuşi să le facă, începând de la sângerosul an masonic 1848, din Muntenia şi Ardeal, şi ducând până în zilele noastre, la 14-22 dec. 1989, la 15 martie 1990 etc. - ...să nu uităm de votul PERFECT democratic, absolut perfect democratic..., pe care se întemeiază şi Iliescu, şi Constantinescu, şi Basescu... (ca şi Hitler ori Mussolini…) - care, deja, au târât poporul român în complicaţii infernale, înăuntru şi înafară: războaie care n-au de-a face cu Neamul Românesc – deocamdată, în Iraq şi Afghanistan, staţia următoare, cu peronul pe drepta, va fi Iranul… -  …războaie chiar cu fraţii noştri ortodocşi, deocamdată cu sârbii kossovari, doar... - şi bombardarea, prin mână/comandă americană, a fraţilor noştri aromâni din Novy Sad, 1999 - ...nu se ştie mai departe, însă... stare de iminent război civil, pentru judeţele Harghita - Covasna - Mureş... etc.) - nu le-au făcut, sau nu le-au făcut ÎNCĂ, sau nu au fost lăsaţi de Dumnezeu să le ducă la capăt... (dar sunt şi fapte rele pe care Dumnezeu, luând în calcul LIBERUL ARBITRU AL CREATURII UMANE, ne-a lăsat să le facem...).

Să recitim cărţile cvasi-interzise, intitulate Protocoalele Înţelepţilor Sionului, Protocoalele de la Toronto (dar nu numai! - sunt informaţii de manipulare CLASICĂ a Neamurilor actuale, pe Reţeaua Voltaire, a jurnalistului francez Thierry Meiyssan... – …tot aşa de adevărat este că numele VOLTAIRE avertizează asupra iluminaţilor manipulatori!…)... – să ne reîmprospătăm memoria cu plănuirile infernale, PAS CU PAS, ale Manipulatorilor Mondiali - şi apoi, să ne uităm pe fereastră, să vedem câte obiective şi-au îndeplinit aceştia… - APROAPE PE TOATE! ...Stalinismul/Nazismul american din zilele noastre  - nu ne spune nimic?!

Să ne amintim că nu trebuie să fii, neaparat, prost, ca să fii manipulat... Ajunge să fii neatent, sau naiv, O CLIPĂ/CÂTEVA ORE, pentru ca să te zbaţi, o viaţă/istorie întreagă, în plasa complicităţii cu o ticăloşie monstruoasă... ŞI AFLAT ÎN PERICOL DE MOARTE, DE A-ŢI PIERDE SUFLETUL!

Să ne amintim Crăciunul Orbirii - 25 decembrie 1989... – când, pentru câteva ceasuri, aproape tot poporul, ca hipnotizat de Satana, s-a bucurat de oribilul Asasinat Talmudic al CONDUCĂTORULUI DE STAT… ceea ce n-au făcut nici bulgarii, pe care, în mod tradiţional, îi consideram… cu IQ-ul mai jos… Greşit!... Cel puţin pentru acel moment 1989, ei au procedat perfect raţional, judecându-şi, corect, Conducătorul, Todor Jivkov… cel care, după judecată şi ispăşire, a redevenit un simplu cetăţean… Acesta este procedeul civilizat! (…există şi aşa ceva, în revoluţiile masonice…). Altceva decât atât, se numeşte ASASINAT BARBAR ŞI CU FINALITATE MISTERIOS-SATANICĂ! Da, pentru că, la noi, Conducătorul trebuia să fie redus la tăcere cât mai repede, ca, pe locul udat de sângele crimei, să se instaleze, în tihnă definitivă (aşa cred ei…), adevăraţii artizani ai dezastrului României!

Am o antologie de jurnalism şi de literatură socialistă, de vreo 800 de pagini, dintre anii 1921 si 1963 (un an înainte de venirea lui Ceauşescu...). Sper ca n-au uitat, toţi,  de Lucreţiu Pătrăşcanu... - care numai prost nu era... Ei, ca el, au căzut destui (sau, poate, au vrut să cadă...unii!) în plasa manipularii ziarelor invadate de manipulatorii de meserie, ÎNALT ŞCOLIŢI! - israreliţi...

…Nu am cum să fiu mai explicit... Cine are urechi SĂ ASCULTE ŞI SĂ AUDĂ!!! Ne pasc primejdii extrem de grave, dacă credem că poporul nostru este atât de destept, încât n-are a se teme de manipulare... Însuşi refuzul îndărătnic de a vedea manipularea, este dovada efectelor demonice ale manipulării… -  arată cât de groaznic de perverse sunt tehnicile şi, implicit, rezultatele manipulării, dacă un om de o inteligenţă şi subtilitate deosebite, refuză să privească ADEVĂRUL crud, în faţă... 

Oho-ho, şi cât de cu grijă a fost pregătit poporul român, psihologic si mental, să accepte comunismul! Sadoveanu, Călinescu, Arghezi etc. au fost măguliţi, mituiţi, şantajaţi - …alde Lucreţiu Pătrăşcanu a crezut, din ultima fibră a lui!... - iar milioane de oameni simpli (ţărani cu care am vorbit eu, ÎN CARNE ŞI OASE, ŞI EU, ŞI EI!) tânjeau sa fie luaţi în seamă, în şedinţele de partid! Nu vă îmbătaţi cu apă rece şi cu propaganda de doi bani vechi, vă rog frumos... (ţăranul român, când au venit revoluţionarii, a dat din umeri şi şi-a socotit cheltuielile pe arat, grăpat…) - şi nu-i consideraţi pe israeliţii bogaţi şi trufaşi (nu mă refer la amărâţii de evrei, pe care coreligionarii lor i-au socotit, totdeauna, degeneraţi... de i-au dat, lui Hitler, pentru munca din lagăre...) - mai proşti, ori mai buni, ori mai putin revanşarzi ( cu privire la fenomenul de pe Golgota, aşa cum îi zic ei...), decât sunt ÎN REALITATE... 

DA, NOI, CEI DIN CIVILIZAŢIA CREŞTINĂ, SUNTEM MANIPULAŢI ZI DE ZI ŞI CEAS DE CEAS, ÎN MII DE FELURI, ŞI NICI NU REALIZĂM... POATE DOAR A SUTA PARTE...!!! (…dacă catadicsim să ne ridicăm, pentru câteva clipe, capul, de pe perna comodităţii spirituale…). DA, SUNTEM ŞI NE LĂSĂM PROSTIŢI, ZI DE ZI, CU MILIOANELE!

UITAŢI-VĂ CE VAGON DE VITE AM DEVENIT NOI, PENTRU EUROPA, ÎN ACESTE ZILE, ALE CAZULUI ITALIA...

…Că ne va deştepta, la timp, Lumina Revelaţiei Dumnezeieşti... asta-i singura mea speranţă...

* * *

Noi uităm, spre exemplu, cu teribilă uşurinţă/nonşalanţă, spre exemplu, manipularea masonică despre Cuza... (el, la Ordinul Lojei Marelui Orient de la Paris, cu sucursala din România -  Steaua Dunării ... - a despărţit, prin reforma şcoalelor - 1864, Biserica de şcoală... - din care pricini pătimim şi noi, azi...: vine ordinul lui Adomniţei, pe reţea, că numai la ora de Religie are voie copilul/elevul să audă de teoria creaţionistă - în rest, ceilalţi profesorii au obligaţia să-l lămurească pe micul Gâgă-elevul, că este fiul cimpanzeului şi gorilei...) ...Uităm manipularea pe care a dezvăluit-o chiar vânătorul de nazişti, evreul Simon Wiesenthal, în cartea sa Calea Speranţei - despre descoperirea Americii, de Columb Cristofor (nume de cod, am zice azi...), cel care căra, în calele caravelelor sale - Niña, Pinta şi Santa Maria - pe evreii aflaţi sub ordinul de expulzare al regilor Spaniei... deci, AMERICA ERA UN LOC DESPRE CARE MASONII ŞTIAU TERIBIL DE BINE (cel puţin de la Eric cel Roşu, cca. sec IX p. Ch...) - şi s-au lăudat, ulterior (în Istoria francmasoneriei, vocile masonilor Emilian Dobrescu şi Radu Comănescu proclamă răspicat, că masonii au înregistrat prima lor MARE victorie: au fondat PRIMUL STAT MASON DIN LUME – S.U.A...

Eu nu am amestecat, în viaţa mea, niciun plan de discuţie şi niciun moment istoric - …am măcar atâta carte şi glagore, în cap! - ...ci, totdeauna, am privit istoria panoramat, ceea ce, iertat sa-mi fie, observ ca nu doriţi mulţi s-o faceţi... Vreţi să ştiţi câte mii de tineri cântă (acum, bătrâni fiind...), cântecele de la Agnita-Botorca, Popeşti-Leordeni...?! Ascultaţi-i pe oamenii în vârstă când se-mbată, şi veţi afla cu cât entuziasm s-a lucrat, cu cât avânt utecisto-comunist... în acele infernuri... Erau tineri… cine poate fi mai uşor ienicerizat/fanatizat, decât tânărul?! Chiar credeţi ca Experimentul Piteşti este o poveste?! Unchiul meu, fost legionar, n-a fost la Piteşti, dar a cunoscut multi piteşteni... Sunt sigur că n-aţi vrea să aflaţi în ce hal de îndoctrinare scabroasă, au fost aduşi, sute... SUTE!... de bolşevismul rusesc… Ce să mai zicem despre românii martori la anul de răscruce, 1968, când am devenit, peste noapte, realmente îndrăgostiţi/mândri (cu maximă sinceritate!) de regimul naţional-comunist, care reacţionase corect/principial, faţă de o invazie…?!

Nu amestec niciun plan: însuşi CZC îşi pune întrebarea, în Circulări şi manifeste şi în Pentru legionari, ce diferenţă era/este între comunism şi legionarism?! - …şi ajunge la concluzia că, esenţial, ar fi ateismul comunist si lupta de clasă, propusă de comunişti... în rest, oamenii nu ar vedea multe deosebiri (?!)... – deci, între a avea Dumnezeu şi a nu avea Dumnezeu, nu-i mare diferenţă, nu-i aşa?!… - dar, în niciun caz, Căpitanul nu afirmă, o clipă măcar, CĂ N-AR FI EXISTAT COMUNISM, în minţile românilor interbelici! Cine, oare, amesteca planurile – eu, sau altcineva?! (Re)citiţi Pentru legionari - partea de început - şi să vedeti că, încă de la 1919, CZC se plânge de trădarea TUTUROR universitarilor ieşeni, care trecuseră la marxismul-comunist! - ...şi, cu cât amar vorbeşte despre gestul său, care a trebuit să reveleze muncitorilor de la Atelierele Nicolina, că luptau pentru o cauză falsă şi străină de ţară! (...când l-a cunoscut CZC pe muncitorul Pancu, în acele momente de eroism nebun, exasperat-anti-bolşevic… - când acesta, Căpitanul, a dat jos STEAGUL ROŞU de pe Ateliere!...).

Nu are rost să continuăm, pentru că, fără să fim de specialitate, am ajunge să re-scriem Istoria românilor şi a mai multor neamuri... - dar, NU ÎN STIL ILUMINIST - Şcolist Ardelean!

Sper, din toată inima, să vă daţi seama, cât mai curând că, din păcate, manipularea a început odată cu Şarpele Satanic din Rai... Iar Neamul Românesc Metafizic (cel prin care Dumnezeu va produce Re-Învierea Luminii Lumii - …acum desacralizată cvasi-total, lumea... - Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat! - cum sugerează Eminescu, în articolul său din 1879, Misiunea noastră ca stat...), faţă de care eu, ca şi dvs., am nesfârşit respect - nu este totuna cu POPORUL român, care înseamnă istorie nemernică/nemernicită/înjosită/înjositoare...

Aici, de obicei, se cam amestecă planurile, de către mulţi, chiar dintre cei cu multă bună-credinţă: între sacral-anistoric şi nonsacral-istoric... Puteţi, oameni buni, avea sau nu încredere în mine: DAR REALITATEA VĂ VA CONTRAZICE PAS CU PAS... nu cărţile de propagandă..., care ies pe bandă rulantă, scoase atât de oportunişti, cât şi de fumegoşi de profesie... Este extrem de riscant, pentru idealurile multora dintre dvs., atât de curate şi frumoase, să păţiţi tocmai acel lucru de care mă acuzaţi pe mine: încurcarea planurilor (dublată de o leacă de miopie pe care v-o asumaţi, mulţi, din pur spirit de contradicţie, sper...). EU NU LUCREZ NICIODATĂ DUPĂ URECHE: ÎMI CONFRUNT SURSELE DE O SUTĂ DE ORI, DE O MIE DE ORI... Pe lângă credinţă – o leacă de ştiinţă a lumii... nu strică! Nimeni, în istorie, nu e mai bun negociator cu dracul, decât cei care, toată istoria lor, au negociat, şi acum, numai prin fraieri-mercenari luptă... Încă o dată: dacă n-ar fi vorba de tragedia Neamului MEU Metafizic, m-aş amuza de lucrul dracului... cât de meşteşugit lucră/îi lucră pe fraieri/hipnotizaţi/intoxicaţi, nu vedeţi?!... - după revoluţia trandafirului din Gruzia, cu Sakaşvili, va urma Haosul, prin care trupele americane vor înainta, ca pe bulevard, spre petrolul asiatic... Ei n-au nevoie, precum Satana - decât de PUSTIU...

Da, aveţi perfectă dreptate - nu e relevant nimic din ceea ce voiesc eu a avertiza: CE DUMNEZEU AR PUTEA FI RELEVANT ÎN PUSTIU?! …Că nu va voi să asculte (lumea...) şi să audă - ...e treaba ei, de acum... eu îmi voi fi făcut datoria de conştiinţă...

Cu, mereu, aceeaşi preţuire şi caldă prietenie, semnez

Adrian Botez (Adjud)

.......................................................................................................................................................................................................................

CINEMATOGRAFIA ŞI REVIZIONISMUL UNGURESC

După cum se ştie, unele cercuri politice de nostalgici revizionişti de la Budapesta au întreprins, după 1990, tot felul de acţiuni pe teritoriul României, urmărind fie declanşarea unor conflicte interetnice, asemenea celui de la Târgu Mureş, din martie 1990, fie pentru a aduce atingere demnităţii noastre naţionale: organizarea de manifestări strict legate de zilele naţionale ale Ungariei etc., ca şi cum teritoriul transilvan, unde ele se desfăşoară cu predilecţie, ar fi în continuare parte a odiosului imperiu dualist austro-ungar, ridicarea de monumente pentru o serie de criminali odioşi, care au ucis zeci de mii de români, precum şi altele.

Cercurile extremiste ungureşti, beneficiind de concursul a numeroase cozi de topor din rândul cetăţenilor români de etnie maghiară, au în vedere şi alte astfel de acţiuni, inclusiv unele violente, pentru ca, în consens cu obiectivele politice de refacere a Ungariei Mari, să poată ulterior urla în toată lumea că în România ungurii sunt nedreptăţiţi şi chiar agresaţi de români. În ultima vreme, după ce actualul preşedinte al Ungariei l-a pus în locul său de vicepreşedinte al Parlamentului european pe extremistul Tokes Laszlo, astfel de acţiuni sporesc ca număr şi diversitate.

Recent, publicaţia clujeană online Napoca News, publica următorul apel disperat al unui locuitor al satului Valea Drăganului:

Mă numesc ****** ******, tocmai am aflat ceva foarte şocant, eu locuiesc în Valea Drăganului jud. Cluj; aici ungurii au făcut o mulţime de crime şi ne-au batjocorit, iar după aproape 100 de ani ungurii s-au reîntors pe frumoasele meleaguri ale Văii Drăganului pentru a face un film, cu actori unguri, despre rivalitatea dintre maghiari si Români. Desigur (lesne de înţeles), în film vor câştiga ungurii.

Ceea ce a fost mai şocant pentru mine a fost umilinţa pe care ne-o aduc după ce au făcut în trecut şi explicaţia pe care am primit-o de la un ungur, care colecta semnături pentru a înscena o nuntă, la întrebarea mea de ce vreţi să filmaţi tocmai în Valea Drăganului? el a răspuns pentru că este pământul nostru.

Cred că acel film va fi o umilinţă pentru toţi Românii şi mai ales pentru locuitorii Văii Drăganului.

Eu singur nu pot face efectiv nimic împotriva lor, dar dacă suntem toţi uniţi putem face chiar şi imposibilul, vă rog daţi-mi un răspuns.

După cum se poate vedea cineaştii unguri în cauză sunt interesaţi să mai dea o palmă istoriei şi adevărului. Ei sunt interesaţi să scoată în evidenţă rivalitatea dintre maghiari şi români. Cu alte cuvinte ar dori să ofere motive suplimentare spre a perpetua tensiuni şi neînţelegeri în spaţiul transilvan.

Aşa zisa cinematografie ungurească a mai realizat în România, după 1990, tot felul de filme mincinoase, în care, sfidând adevărul, au promovat o imagine aberantă despre această ţară şi despre poporul român.

După citirea acestui apel, am considerat potrivit să mă deplasez la faţa locului spre a vedea despre ce era vorba. Mi-am pus întrebarea: De ce Valea Drăganului? Este o localitate unde în prezent nu locuieşte nici un cetăţean român de etnie maghiară. Cu alte cuvinte, nu s-ar justifica un astfel de demers, fiind, practic, imposibil ca, într-o localitate fără unguri, să poţi vorbi despre rivalitatea dintre unguri şi români.

Am aflat astfel că nişte tineri jegoşi din Ungaria s-au plimbat din casă în casă propunând multor localnici să accepte rolul de figurant în viitoarea peliculă cinematografică. Aceştia însă nu au oferit celor în cauză o idee clară despre scenariul filmului, dar nici despre scenele în care era nevoie de ei ca figuranţi. Majoritatea interlocutorilor mei erau convinşi că se urmăreşte mistificarea istoriei.

Un localnic, în vârstă de 96 de ani se gândea că, probabil, aceşti cineaşti unguri au ales Valea Drăganului spre a spăla în acest fel o parte din crimele săvârşite de militarii unguri, incitaţi de groful Urmanczy, care, la sfârşitul primului război mondial, îi uciseseră tatăl, doi unchi şi alte circa 20 de rude apropiate. După ce s-a dumirit, din explicaţiile date de un reputat istoric clujean, care m-a însoţit în deplasarea la Valea Drăganului, a scuipat cu năduf şi a blestemat, spunând: Apăi, atunci, să nu le ajute Dumnezeu!

Acei tineri jegoşi, după cum i-au caracterizat majoritatea interlocutorilor noştri, au promis celor ce vor accepta rolul de figurant, importante sume de bani şi alte avantaje, cu condiţia de a face şi spune ceea ce le vor dicta ei. Fără a da, însă, absolut nici un fel de alte detalii.

E clar, spunea o profesoară pensionară, că se pune la cale ceva murdar.

La această concluzie am ajuns şi noi, în urma discuţiilor avute cu mulţi localnici. Ca să-şi poată susţine tezele şi afirmaţiile revizioniste şi anti româneşti, aceşti cineaşti jegoşi, care au avut tupeul să-şi motiveze optarea pentru această locaţie cu o sintagmă din repertoriul extremismului şovin, iredentist şi revizionist unguresc, ipochimenii ţin cu orice preţ să fie prezenţi figuranţi români.

După ce ne-au furat folclorul, au luat din târguri şi iarmaroace din Ardeal mii de costume populare, obiecte de ceramică, ţesături etc., iată că acum aceşti pui de năpârci sunt gata să dea o nouă palmă pe obrazul poporului român.

Nu aş vrea să se uite că astfel de tentative şi atacuri iredentist revizioniste au loc în anul în care se împlinesc 70 de ani de la odiosul Diktat de la Viena în urma căruia, prin cedarea unei părţi din Nord-Vestul României, Ungariei horthyste au fost posibile înspăimântătoarele crime de la Ip, Trăznea, Huedin şi pe întregul teritoriu transilvan ocupat, astfel încât până şi un autor ungur a vorbit, încă din 1941, despre Golgota Transilvaniei.

Mai nimerit ar fi fost ca acum, în luna august, profitând de sesiunea extraordinară a Parlamentului României, noul preşedinte al Ungariei să fi cerut permisiunea de a veni la Bucureşti spre a cere iertare poporului român pentru milioanele de români ucişi mişeleşte de unguri de-a lungul istoriei, inclusiv în timpul celui de-al doilea război mondial. O serie de conducători de state, inclusiv cancelarul german sau fostul preşedinte rus, au cerut public iertare popoarelor care au avut de suferit din partea statelor respective. Dacă ar face acest lucru, noul preşedinte al Ungariei ar demonstra că şi clasa politică a ţării sale a ajuns la gradul de civilizaţie şi responsabilitate al altora, fiind capabili să-şi ceară scuze şi să-şi asume răspunderea faţă de crimele săvârşite în timp de statul pe care-l reprezintă.

Mă îndoiesc, însă, că preşedintele Ungariei sau vreo altă înaltă oficialitate de aici este capabilă de un astfel de gest. Acum sau în viitor!

Revenind, însă, la preconizatul proiect cinematografic revizionist, solicit în mod neechivoc tuturor forurilor române abilitate să acţioneze, în conformitate cu legea, spre a nu tolera această nouă manifestare şovină, antiromânească.

Este de dorit, cred eu, să intervină instituţiile abilitate prin lege, decât să se dea prilej de manifestare unor manifestări individuale, necontrolate, care, ulterior, ar putea fi exploatate de cercurile revizionist revanşarde de la Budapesta şi de aiurea. Pentru că s-ar putea, văzând despre ce e vorba, ca o serie de cetăţeni români demni, cu mândrie naţională, să acţioneze şi să nu permită umilirea lor şi a poporului lor, nici proferarea de minciuni şi neadevăruri faţă de trecutul nostru naţional.

Dan Brudaşcu (Cluj-Napoca)

.......................................................................................................................................................................................................................

ALBANEZII DIN ROMÂNIA ŞI INTRUSUL LOR

Albanezii s-au bucurat întotdeauna de ospitalitate în România. România este Franţa Orientului şi a tuturor libertăţilor, scriau albanezii în urmă cu 100 de ani. România este patria de obârşie a mamei mele, şi în această ţară am întâlnit un miracol istoric: legăturile de rudenie româno-albaneză, o ţară de vis şi poezie şi mândria de a fi român. În urmă cu 160 de ani, în România albanezii au întocmit primul abecedar în limba maternă (1844). Aici au fost întemeiate primele societăţi culturale şi patriotice albaneze (de la 1884 încoace). Pe strada Lipscani a funcţionat prima tipografie albaneză (1886). În urmă cu 120 de ani, în România a apărut primul număr al săptămânalului Shqiptari - Albanezul (1888). Pentru şcolile albaneze din Albania, în perioada regală, au apărut în Bucureşti zeci de mii de exemplare de manuale şcolare şi cărţi diferite. Între anii 1887-1938, la Brăila, Bucureşti şi Constanţa, au apărut în jur de 30 de ziare şi reviste albaneze. La biserica Dintr-o Zi s-a ţinut prima liturghie albaneză (1911), iar într-o şedinţă istorică ţinută în hotelul Continental s-a hotărât ca Albania să obţină independenţa (1912).

România este prima ţară din lume care a recunoscut indipendenţa Albaniei. Despre naivitatea politicienilor noştri care susţin poziţia prosărba privind nerecunoaşterii independenţei kosovare, nu mă pronunţ. De ce? Fiindcă, virgulă, Kosova nu este Harghita şi Covasna României, ci Basarabia Albaniei. Kosova nu este un precedent periculos pentru Transilvania, ci este un precedent exemplar pentru românii din Serbia care merită autonomie teritorială în Valea Timocului. Într-o zi va veni ziua când România va recunoaşte independenţa kosovară fiindcă dacă românii ar fi uniţi cu albanezii, ar fi domnit asupra Balcanilor (a spus Regele Carol I, în 1900). Cei care nu cunosc adevărul istoric trebuie să ştie că în România a apărut primul ziar al diasporei albaneze Kosova (Constanţa, 1932-33). România va recunoaşte independenţa Kosovei fiindcă Destinul lumii depinde de Kosova (Dan Pavel, 1999). Unde era deputata nonalbaneză a minorităţii albaneze (Oana Manolescu) când albanezii, românii şi aromânii marşaluiau pe străzile capitalei în semn de solidaritate cu NATO, Kosova şi SUA (31 martie 1999)?

Albanezii s-au stabilit în ţara noastră şi au pătruns în inima românităţii prin corectitudine, devotament, sinceritate şi loialitate. La cronicarii şi istoricii români întâlnim numeroase menţiuni privind albanezii. Aceştia apar, în general, sub două forme, de arbănaşi şi de arnăuţi. Istoriografia arată faptul că fiind foarte corecţi şi credincioşi misiunii încredinţate, s-a ajuns la situaţia că arnăuţii au fost angajaţi fără rezerve, de societăţile de pază particulare, care au existat la Bucureşti, până prin 1944-1945. În catalogul telefoanelor, aproape în toată ţară (încoace şi dincolo de Prut), găsim zeci de nume de familie Arnăutu şi Arnăuţoiu. Având în vedere simpatia autorităţilor române faţă de albanezi, contribuţia albanezilor din România este enormă pentru cultura şi evoluţia politică a Albaniei.

Nicu Constantin, care provine dintr-o familie mixtă (aromâno-albaneză), pomeneşte faptul că în perioada regală, de multe ori la mica publicitate, erau anunţuri de genul angajăm paznic, inclusiv albanez. Loialitatea arnăuţilor de altădată a contribuit la stabilirea unor bune legături de respect şi colaborare cu populaţia română, fapt care constituit una din premisele intenselor contacte de moralitate, corectitudine, şi simpatie, dintre cele două popoare. Sunt contacte care au avut un caracter sistematic, o amploare şi o profunzime considerabilă, mai ales în domeniul istoriei, culturii şi al spiritualităţii.

Despre Albania, Kosova, şi limba albaneză, au scris, vorbit sau tradus, cu simpatie profundă: Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Bariţiu, Dimitrie Bolintineanu, Mihai Eminescu, Bogdan P. Haşdeu, Nicolae Nacio, Sextil Puşcariu, Carmen Sylva, Regele Carol I, Nicolae Iorga, Teodor Capidan, Ioan Aurel Candrea, Constantin Sterie Constante, Stavri Cunescu, Gjergj Bubani, Victor Eftimiu, Grigore Brâncuş, Nicolae Djamo, Silviu Brucan, Nicolae Ciachir, Hristu Cândroveanu, Tănase Cristescu, Marin Sorescu, Gelcu Maksutovici, Tiberius Puiu, Şerban Tabacu, Corneliu Zeana, Cătălina Vătăşescu, Pandi Bello, Aida Todi, Elida Petoshati, Baki Ymeri, Gemile Susliu, Luan Topciu şi mulţi alţii, români, aromâni şi albanezi.

Câţi arnăuţi au rămas azi în România? Care este adevărul istoric în acest sens? După unele surse neoficiale, în perioada interbelică, inclusiv în 1940, în România erau în jur de 40 de mii de albanezi. Conform ultimului recensământ: în jur de 500. Numărul lor este mult mai mare, dar din cauza lui Oana Manolescu, mulţi albanezi nu-şi au declarat apartenenţa etnică. De ce? Fiindcă ei sunt reprezentaţi în Parlament de o lăcomie mercantilistă care nu are nici obârşie albaneză, nici simţul responsabilităţii faţă de întreagă comunitate, un intrus care poate reprezenta orice, dar nu şi pe albanezi.

Este cu atât mai regretabil că astăzi albanezii din România se găsesc într-o situaţie aproape disperată. Albanezul se luptă să existe, iar publicaţia Prietenul albanezului, condusă de incultura unui deputat, nu este citită decât de câteva persoane care au căzut în capcana înşelăciunii. Regretăm faptul că în loc ca eforturile tuturor care iubesc cultura albaneză să fie unite, acestea sunt dispersate. Ce s-a întâmplat în campania electorală din 2004-2006-2008? De ce candidatul Uniunii Culturale a Albanezilor din România nu a fost validat? Ce este de făcut în această situaţie? Unde era Oana Manolescu când se cerea votul parlamentarilor români pentru cauza pro NATO din 1999, sau despre independenţa Kosovei în 2006 şi 2007? Veteranii comunităţii albaneze se sting pe rând, iar sacoşele cu alimente ale Oanei au fost distribuite pentru voturi printre ne-albanezi. Dacă minoritatea albaneză a avut un reprezentant atât de ferm sprijinit de oligarhii nomenclaturii feseniste, pesediste şi pedeliste, de ce n-ar avea în viitoarele alegeri un deputat albano-român, care să-i reprezinte pe albanezi, şi nu un cal troian care se preface că e albanez?

Gelcu Maksutovici (preşedinte de onoare a UCAR) şi Baki Ymeri (redactor-şef al revistei Albanezul)