EDITORIAL

PÂINE ŞI CIRC (TELEVIZAT)!

Într-o ţară în care există doar vânători şi victime, ar fi fost nedemn să nu-şi facă veacul manipularea. Şi cum este cel mai simplu să controlezi din umbră dorinţele vulnerabile ale bieţilor oameni îngropaţi în datorii, stresaţi de grija zilei de mâine şi de faptul că îşi vor pierde slujbele, decât cu ajutorul televiziunii? Clasa muncitoare este încă naivă să creadă că aceia care sunt aleşi să le îndrepte paşii către o viaţă normală sunt cu adevărat interesaţi să şi facă aşa ceva. Din subterane, pândesc minţile perverse, care seamănă îndoială şi zâzanie în rândul celor necăjiţi. Iar unele emisiuni TV nu sunt altceva decât variantele moderne ale spectacolelor oferite de romani poporului pe care voia să-l ţină în frâu doar cu pâine şi circ.

Este un nume pe care acest gen de emisiuni, mascate la umbra unui vocabular de împrumut fac în ciudă limbIi române, rupând pronunţia cu talk-show! Şi formatul e de import, dar la noi definiţia a suferit mutaţii profesionale majore, de-ţi vine să vorbeşti de ceartă în direct. Cred că această denumire ar merita să fie inclusă în categorie, nu ca format de sine stătător, dar măcar aşa, drept echivalent pentru dezbatere televizată.

Şi funcţionează tactica, chiar dacă nu se vorbeşte de politică. E foarte bine chiar, lăsând în urmă o mulţime de indivizi fericiţi că văd ceea ce le place. Aşa au fost dresaţi, să urle de bucurie când cineva bagă o minge într-o plasă, ori să plângă la câte o telenovelă siropoasă, compătimindu-i pe sărmanii nefericiţi care au fost părăsiţi de noroc. Dar asta nu e tot! Abia a luat sfârşit bâlciul cu Elodia, că au început alte grozăvii, care mai de care mai lacrimogene. Başca, nu sunt iertaţi nici morţii cu tot neamul lor, cei din urmă fiind interogaţi mai ceva decât securiştii să spună şi ce nu ştiu. De pildă, Mădălina Manole este luată la puricat până se vor convinge muritorii că tot ei au dreptate, aşa-zişii jurnalişti, ce muncesc zi şi noapte pentru subiectele de senzaţie, călcând în picioare suferinţa unor oameni care au pierdut un suflet. Oare aceştia nu au conştiinţă? Nu se gândesc că vor fi cumva pedepsiţi pentru violarea intimităţii? Dar, de fapt, nu mai contează! În vremurile acestea, trebuie să faci orice ca să poţi supravieţui! Aşadar, nu ei sunt de condamnat, ci aceia care îi privesc şi le ascultă inepţiile. Alt circ poartă numele Te vreau lângă mine, unde se proclamă ideea că omul trebuie musai să-şi trăiască viaţa, lăsând orice jenă deoparte, venind aici pentru a-şi găsi jumătatea. E şi acesta un mijloc de a scăpa de inhibiţii, sau doar o minciună, o şaradă, la care te poţi distra copios. Ce să mai spunem de Noră pentru mama, unde personajele sunt puse în situaţii-limită sau de-a dreptul ruşinoase, doar pentru plăcerile celor care îi privesc. Mă întreb cum sunt plătiţi cei care acceptă să joace teatru într-o manieră atât de respingătoare, sau unde i-au găsit pe aceştia care ar face imposibilul pentru a ieşi în evidentă cu orice preţ. Unde este arta? Unde sunt valorile? Câte emisiuni culturale şi educative mai sunt la televizor? Şi ne întrebăm de ce copiii noştri sunt atât de irascibili şi nu mai pun deloc preţ pe învăţătură, considerând că doar banii contează, nu cunoştinţele pe care trebuie să le aibă!

Deci, toată lumea e mulţumită! Puterea şi-a atins infamul scop! Şi a fost atât de uşor! Iar exemplele pot continua, fiindcă toate canalele TV se întrec în oferte care de care mai deocheate.

Dacă faci referire la cele specializate pe ştiri, bine, cu paranteza de rigoare la ce poate să însemne ştire în România, toţi se întrec la copiat: cine e mai CNN din ţară. Acest canal, de sorginte americană, un fel de Aljazeera cu pronunţie pe engleză ruptă de pe malul vestic al Atlanticului, devine un fel de Mecca al audiovizualului românesc, creează staruri pe sticlă, formate şi genuri jurnalistice, şi, poate ce este mai rău, o falsă credibilitate. Nu că americanii s-ar uita prea des la aşa ceva, dar românul, sensibil din fire şi ferit de prea multă carte, înghite cu multă uşurinţă modul direct de prezentare al unei realităţi, parcă prea ruptă din geografia Americii Latine.

Vă întrebaţi dincolo de gardul unei zguduitoare dureri naţionale, dacă a existat sau nu o răpire în Irak, ori dacă evenimentele petrecute la maternitatea din Giuleşti ţin de o culpă medicală, de o neglijenţă în serviciu, ori de un act premeditat, pus la cale cu bună ştiinţă de minţi nu numai diabolice, dar şi puse pe practicarea unui terorism de presă, adică aducerea în prim plan a unor evenimente create artificial, cu un scop bine definit? Ei bine, pentru aceia dintre dvs. cu spirit de analiză, vă mai pun o întrebare: cum se poate ca în anul când falimentul societăţilor comerciale a devenit un fapt normal, când însăşi presa scrisă dispare la modul fizic, televiziunile nu suferă din acest punct de vedere? Nu doresc să mai amintesc de datoriile pe care aceste societăţi comerciale le au faţă de bugetul naţional, ci doar aşa, în treacăt, cam cine sunt acţionarii şi, implicit, cam cum se face o politică de redacţie tipic românească.

Seria: Pro TV, Pro TV Internaţional, Acasă TV, Pro Cinema, sunt sub acţionariatul CME România BV (Olanda) - 85,0770%, Adrian Sârbu - 9,8135%, Rootland Trading Ltd (Cipru) - 4,9473%, Grigoruţa Roxana Dorina - 0,0811%, Petrovici Liana - 0,0811%. CME România BV (Olanda) este până la urmă Central European Media Enterprises Ltd, o firmuliţă din Bermuda ce-l are în spate pe Ronald Lauder. Rootland Trading Ltd (Cipru) e un SRL cu acţiuni la purtător avându-l la cârmă pe Lakis Theodorou.

Din seria antenelor: Antena 1 Dan Voiculescu - 46,59%, Grivco SA - 28,86% (acţionar principal Dan Voiculescu), Lazăr Mihai - 10%, Anca Raluca Gheorghe - 10%, Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu - 4,53% (fondator Dan Voiculescu), Intact Advertising SA - 0,00435% (acţionar principal Dan Voiculescu), Sangold (Omi) Distribuţie SA - 0,00435% (acţionar principal Grivco SA, adică tot Dan Voiculescu), Antena 2 cu Camelia Voiculescu - 50%, Mirela Voiculescu - 28%, Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu - 10%, Grupul Industrial Voiculescu şi Grivco SA - 10% şi Dan Voiculescu - 2%, Antena 3 Mirela Voiculescu - 50%, Oancea Sorin - 25%, Camelia Voiculescu - 15%, Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu - 5% şi cum altfel, Dan Voiculescu - 5%, iar în cazul Euforia Lifestyle TV Crescent Comercial & Maritime (Cipru) - 34%, Mirela Voiculescu - 26%, Camelia Voiculescu - 20%, Grupul Industrial Voiculescu şi Grivco SA - 15% şi persoana fizică Dan Voiculescu - 5%.

Despre B1 TV, News TV Romania BV (Olanda) - asociat unic News TV Romania BV (Olanda), mai clar Ismar International NV (din Antilele Olandeze, companie cu acţiuni la purtător) - 87,5% şi News Romania Inc (SUA) - 12,5%. La OTV, adică Ocram Televiziune SRL, Dan Diaconescu are 95%, iar Al Attar Khaldoun - 5%. La Naţional TV, monopol ca şi la Antene, pe o afacere de familie: fraţii Micula, cu firmele lor, după cum urmează: European Drinks SA - 55,7098%, Rieni Drinks SA - 20,1474% , Scandic Distilleries SA - 12,3792%, Intermark SRL - 8,2514% şi firma World Brands Romania SRL - 3,5122%, care nu are (chipurile) nicio legătură cu fraţii mai sus menţionaţi. Prima TV, adică Amerom Television Limited NY, fostul Canal 38 - acţionar unic Acţionarul majoritar Amerom Television Ltd, e Romanian Corporating Limited, cu 80%. La rândul ei aceasta e deţinută de SBS Broadcasting SA (46,5%) şi de o firmă a lui Cristian Burci - 53.5%, ultimul deţinând şi Astra Vagoane şi Romvag Caracal, firme pe care ANAF a şi pus sechestru pentru datoriile acumulate. Mai curios este la Realitatea TV şi The Maney Channel: Bluelink Comunicazioni SA (Elveţia) - 54,997%, unde acţionari sunt Dario Colombo, Anna Croci, apoi Federaţia Petrom a Sindicatelor Libere Independente - 25%, Petrom Service SA - 10% (acţionari principali - Asociaţia Salariaţii Petrom şi 8577 persoane fizice), Global Video Media SA - 10% (acţionar principal Petrom Service), Luca Liviu, Toroipan Cristian, Luha Eugen Gheorghe - fiecare 0,001%. Despre Liviu Luca ne cred că este cazul să mai amintesc. Este suficient să-i scrieţi numele într-un motor de căutare şi apoi să aflaţi câte-n lună şi-n stele despre liderul sindicaliştilor din Petrom. Ar mai fi şi Kanal D, dar turcii de la Dogan Media chiar şi-au dat seama că nu prea au ales bine când au venit pe piaţa de profil românească. Deja au apelat la ajutorul unei companii specializate în a vinde licenţa pentru potenţiali investitori în ale media mioritice.

Dar nu asta mi-am propus să expun astăzi, ci cum se realizează circul manipulărilor de la TV. Mai plauzibil şi plin de interes mi se pare faptul că firma Gold Corporation, despre care s-a scris cu nemiluita că doreşte sub orice chip să pună mâna pe aurul pământului românesc, prin exploatarea de la Roşia Montană, a dat, nici mai mult nici mai puţin, decât 12 mil. euro în clipuri publicitare (şi nu numai) la televiziunile româneşti pentru a-şi promova interesele. S-a vorbit vreo clipă de manipulare? S-a pomenit vreo secundă de interes naţional înainte de cel personal financiar? Niciodată! În 2010, adică pe jumătatea acestui an, compania din străinătate a dat cei mai mulţi bani către: B1 TV, Realitatea TV, Antena 1, TVR 1, Antena 3, Prima TV şi The Money Channel, adică de la 284 mii euro, până la 65 mii euro, în funcţie de audienţă. Dacă la canalele private (să zicem) interesul material ar prima, la postul naţional de televiziune, oare nu se impunea o mai mare atenţie acestui caz, cel puţin controversat şi cu conotaţii mult mai adânci decât comerciale şi politice? Dar dacă Adriean Videanu, ministru în ale economiei susţine că proiectul exploatării aurifere din Apuseni este neapărat de introdus pe lista programului de guvernare, înseamnă că nu are nicio legătură cu firma sa, Marmosim, din Simeria, condusă o bună bucată de timp şi de Gheorghe Pogea şi acesta din urmă cu pretenţii de ministru. Că de la Simeria la Roşia Montană nu sunt prea mulţi kilometri, asta e lesne de înţeles, numai că în cazul acesta, despre o altfel de distanţă şi despre altfel de interese ar trebui să ne facem griji. Să ne îngrijoreze ştirea potrivit căreia, deşi vorbim de recesiune la nivel de macroeconomie, afacerile celor de la PDL în construcţii, prosperă ca nicicând? Sau poate e mai bine că luăm aminte, mult mai traductibil faţă de ceea ce  înseamnă manipulare, faptul că cei de la Roşia Montană Gold Corporation au îmbarcat pentru zece zile într-o excursie – chipurile de documentare – mai mulţi conducători şi oameni cu influenţă din media românească, tocmai în Noua Zeelandă? Adică dincolo de orice discuţie despre etică şi deontologie profesională, nume precum: Ioan Morar, Emil Hurezeanu, Floriana Jucan sau Vlad Macovei, mai pot să-şi facă meseria atât timp cât li se arată cum se exploatează aurul la antipozi? Cum se poate plăti o excursie în Noua Zeelandă, la nivelul numelor de mai sus, dacă nu, cel puţin prin tăcere?

Atât de subtile sunt uneltele pe care le folosesc, încât cu greu poate vedea cineva realitatea. O pânză groasă de fum hipnotizant se aşterne pe mintea obosită a omului sincer şi nu mai simte ce este important şi ce nu. Se pierde în detalii inutile, lăsând timpul să se scurgă în voie pe lângă el, secătuindu-l de toate puterile şi lăsându-i, din milă, doar amăgirea. Îşi duce zilele-i triste şi monotone privind cu gândul dus, parcă drogat, la emisiunile special create pentru ochii săi, în care chiar el pare a fi protagonistul. Astfel, îşi priveşte o altă ipostază, cea a omului fără voinţă şi iniţiativă, a celui care doar execută fără să gândească, pus în faţa implacabilului, ori a unei fatalităţi. Totul se desfăşoară aievea, ca pe o scenă cu marionete, în spatele cărora stă triumfătoare Puterea, rânjind satisfăcută la auzul celor debitate şi la faptele derulate încet, în nenumărate episoade, înghiţite de reclamele fără de care n-ar exista, unele dintre clipuri simulând bunăstarea care ar pica pe bieţii locuitori ai aşezării Roşia Montană.

Cătălin Nicolae Moldoveanu