ÎNVĂŢĂMÂNT

MAI EXISTĂ MOTIVAŢIE ÎN ACEST NOU AN ŞCOLAR?

În sistemul de predare-învăţare-evaluare auzim vorbindu-se despre metode activ-participative, despre jocuri de comunicare şi cooperare, despre cum să lucrăm diferenţiat dar şi despre integrarea calculatorului. Ştim cu toţii că elevul se află în centrul procesului educaţional dar ca semn de întrebare - mai au profesorii motivaţie în acest an?

Vi s-a întâmplat să simţiţi că uneori lipseşte parcă ceva? A devenit mersul la serviciu un automatism, prezentaţi ce scrie în programă, trec zilele pe lângă dumneavoastră şi când trageţi linie constataţi că ceva a lipsit, ceva nu a fost … dar ce? Ce nu este cum trebuie? E acel ceva pe care nu ştim cum să-l numim şi care ştim totuşi că ne-ar face să zâmbim din nou.

Pe o scară de la 1 la 10 cât de mult mai sunteţi pasionaţi de ceea ce faceţi în prezent pe plan personal şi profesional? Oare am afla un răspuns care să ne redea zâmbetul şi entuziasmul cu care am pornit la drum? Poate că da, poate că nu. Dar, cu siguranţă un astfel de moment ar putea schimba modul nostru de a fi pe parcursul întregii zile. Dacă îl schimbă pozitiv sau negativ depinde numai de noi.

Pentru cei care au ales meseria de profesor şi nu sistemul de învăţământ, pentru cei care se simt fericiţi când văd o scânteie în ochii unui copil zicând către sine am înţeles, pentru cei care se simt împliniţi atunci când văd un zâmbet de mulţumire pe faţa celui pe care ei l-au învăţat şi l-au făcut să înţeleagă, să-şi amintească că e necesar să-şi menţină vie MOTIVAŢIA!

Motivaţia, mobilul intern care ne determină acţiunile, ne menţine dorinţa vie de a continua să mergem mai departe. În ciuda obstacolelor apărute, părinţi care nu apreciază eforturile cadrului didactic, lipsa de susţinere din partea administraţiei şcolii şi ca şi când nu ar fi suficient acum apare şi problema unui salariu mult mai mic decât eram obişnuiţi. Cu siguranţă aceste lucruri se întâmplă şi sunt cât se poate de reale. Canalizându-ne întreaga energie doar asupra acestor aspecte nu va conduce însă la nimic productiv. Trebuie să ne adunăm resursele şi să ne concentrăm spre ceea ce este totuşi bun în job-ul pe care-l avem.

Să ne amintim de pasiunea cu care am pornit la drum, să ne concentrăm pe lucrurile bune care ni se întâmplă, să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să râdem mai mult, chiar şi de lucruri aparent banale.

Mi-am construit de curând un perete care să-mi menţină vie motivaţia. Conţine poze făcute în momente în care am fost extrem de fericită şi râdeam (în cazul în care nu am puterea să râd într-o zi, văzându-le zâmbesc), imagini cu locuri pe care le-am vizitat (care mă fac să-mi zic bravo, ai reuşit să ajungi acolo), imagini cu locuri pe care mi-aş dori să le vizitez (pentru a-mi stârni curiozitatea şi ambiţia să merg şi acolo), bilete de avion (care-mi amintesc cum e să fii deasupra tuturor), imagini cu prieteni (să nu uit niciodată că sunt şi oameni pe care pot conta oriunde aş merge).

Poate părea banal, copilăresc şi total absurd. Cel puţin aşa am gândit eu, când am auzit prima oară de această idee. Dar… funcţionează!

Carmen - Lidia Nistor

........................................................................................................................................................................................................................

INTERACŢIUNEA OM - CALCULATOR

Educabilii (i.e., elevii şi studenţii) au nevoie de instruire profesională care să corespundă cerinţelor impuse de societatea cunoaşterii şi de societatea globală informaţională. Învăţarea realizată prin intermediul calculatorului, cunoscută ca e-Learning, este practicată pe o scară din ce în ce mai extinsă, atât în cadrul învăţământului la distanţă, cât şi al celui tradiţional (faţă-în-faţă). Astfel, actul învăţării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor şi muncii profesorului, ci rezultatul interacţiunii educabililor cu calculatorul şi al colaborării cu profesorul. Interacţiunea educabil-calculator permite diversificarea strategiilor didactice, facilitând accesul acestuia la informaţii mai ample, organizate logic şi prezentate în variate moduri. Utilizarea calculatorului vizează diverse obiective, cele mai importante fiind: (1) creşterea eficienţei activităţilor de învăţare şi (2) dezvoltarea competenţelor de comunicare şi studiu individual. În continuare sunt detaliate elemente teoretice şi practice referitoare la interacţiunea om-calculator, care trebuie avute în vedere şi de care educatori în vederea proiectării şi desfăşurării eficiente a activităţii de instruire bazate pe utilizarea tehnicii de calcul.

Interacţiunea om-calculator, referită în literatura de specialitate cu acronimul HCI (Human-Computer Interaction), este o disciplină a ştiinţei şi tehnologiei informaţiei având ca obiect de studiu proiectarea, evaluarea şi implementarea sistemelor interactive în scopul utilizării lor de către om, precum şi fenomenele majore implicate.

Scopul de bază al HCI este de a îmbunătăţi interacţiunea dintre utilizatori şi calculatoare, facilitând producerea unor sisteme utilizabile, funcţionale şi sigure. Pentru aceasta este necesar ca dezvoltatorii să înţeleagă factorii care determină modul în care oamenii utilizează tehnologia şi să dezvolte instrumente şi tehnici care să permită crearea unor sisteme corespunzătoare.

Detaliind, se poate spune că preocupările HCI sunt legate de:

· dezvoltarea unor metodologii şi procese utilizate pentru proiectarea interfeţelor;

· crearea unor metode pentru implementarea acestora;

· crearea unor tehnici pentru evaluarea şi compararea interfeţelor;

· dezvoltarea unor noi tipuri de interfeţe şi tehnici de interacţiune om-calculator;

· crearea unor modele şi teorii descriptive şi predictive referitoare la aceasta.

Rezultă că HCI are un caracter multidisciplinar, situându-se la zona de contact dintre numeroase specialităţi având preocupări legate de dezvoltarea calculatoarelor, dintre care pot fi amintite:

· tehnologia informaţiei, preocupată de proiectarea şi implementarea interfeţelor cu utilizatorul;

· sociologia şi antropologia, interesate de interacţiunea dintre tehnologii şi de modalităţile prin care sistemele uman şi tehnic se adaptează unul celuilalt;

· psihologia cognitivă, interesată de procesele cognitive umane şi comportamentul utilizatorilor;

· lingvistica, interesată atât de dezvoltarea limbajului uman şi de cel al maşinilor, precum şi de relaţia dintre acestea.

Metodologiile de proiectare HCI au în centrul lor utilizatorul. Astfel, proiectarea centrată pe utilizator (UCD, user-centered design), paradigmă folosită astăzi pe scară largă, impune ca proiectanţii şi dezvoltatorii să lucreze împreună, definind nevoile şi limitele utilizatorului final şi creând – în funcţie de acestea – sisteme corespunzătoare. În cadrul UCD, se evidenţiază proiectarea sub conducerea/cu participarea utilizatorului (USD, user-driven design/PD, participatory design), paradigmă în care unii dintre utilizatori devin chiar membri ai echipei de proiectare.

În HCI sunt implicaţi doi agenţi: omul (utilizatorul) şi calculatorul. Deşi aceştia sunt fizic separaţi, ei sunt capabili să schimbe informaţii prin intermediul unor canale de comunicaţie. Din perspectiva omului, în schimbul de informaţii sunt implicate două procese de bază: percepţia şi controlul. Primul proces se realizează prin intermediul unor canale de intrare umane (Human Input Channels – HIC), iar al doilea foloseşte canale de ieşire umane (Human Output Channels – HOC). În ceea ce priveşte calculatorul, percepţiei îi corespund modalităţi (canale) de intrare (Computer Input Modalities – CIM), iar controlului medii/dispozitive (canale) de ieşire (Computer Media Output – CMO).

Canalele de intrare (sau de percepţie) umane HIC sunt vizual, auditiv şi tactil. Dispozitivele de ieşire CMO sunt utilizate pentru a furniza informaţii utilizatorului uman, fiind în directă corespondenţă cu HIC. Astfel, există dispozitive pentru ieşirea vizuală (e.g., monitor, proiector, imprimantă, plotter), dispozitive pentru ieşirea acustică (e.g., boxe, căşti) şi dispozitive pentru ieşirea tactilă (e.g., display Braille).

Canalele de ieşire (sau de control) umane HOC sunt vorbirea, mişcările faciale, scrierea de mână, gestica şi manipularea obiectelor. Corespunzător HOC, dispozitivele de intrare CIM – utilizate de om pentru a furniza informaţii calculatorului – sunt: dispozitive de indicare (e.g., mouse/trackball/joystick, touch screen, tabletă grafică), tastatura, microfonul, aparatul foto şi camera digitală, precum şi diverşi senzori.

Cercetările actuale în domeniul HCI urmăresc dezvoltarea unor noi metodologii de proiectare a interfeţelor, experimentând dispozitive hardware moderne, creând prototipuri ale unor sisteme software noi, explorând noi paradigme ale interacţiunii om-computer şi dezvoltând modele şi teorii ale acesteia.

Bibliografie:

1) Anghel, Traian, Dicţionar de informatică, Editura Corint, 2010.

2) Anghel, Traian, Instrumente şi resurse Web pentru profesori, Editura ALL, Bucureşti, 2009.

3) Pribeanu, Costin (ed.), Introducere în interacţiunea om-calculator, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2003.

4) Trăuşan-Matu, Ştefan, Interfaţarea evoluată-om calculator, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000.

Traian Anghel